In the mid 30s of the 20th century Martin Heidegger attempted to explain the “history of Being” leading to what he called “the oblivion of Being”. In this he focused on the impact of the modern science, which he grants to be a sort of metaphysics. According to Heidegger, the main feature of the modern science consists in what he calls the mathéma-character. The Greek word “to mathéma” means “it what can be learned” and “what must be know beforehand”. It (...) is Heidegger’s intention to show that the mathéma-character of the modern science is deciding about the general understanding of the meaning of “being” and that modern science is replacing the metaphysics, which is the origin of the modern science. (shrink)

Fenomenologie není pouze specifická metoda filosofického zkoumání, ale též svébytná filosofická pozice. Husserl je znám a diskutován spíše jako autor právě zmíněné metody, ovšem ta přeci měla sloužit jakožto organon pro vytvoření samostatné filosofické nauky. Proto se bude v příspěvku věnovat pozornost Husserlovu chápání toho, co je to filosofie, a to v kontrastu proti dobově populárním filosofickým pozicím, jimiž byly naturalismus a filosofie světového názoru s jeho nejodpudivější podobou nazývanou Husserlem pejorativně „Tiefsinn“: důvtipná duchaplnost. Husserl zamýšlí odstranit oba zmíněné typy (...) filosofie skutečně přísně vědeckou filosofií, jež bude filosofií fenomenologickou. (shrink)

Martin Heidegger svým poukázáním na mathématický charakter novověké vědy vyostřil rozbor její bytnosti prostřednictvím výkladu klíčové části její metody, jež podle něj spočívá v „souvislosti hypotéza-experiment“. V Heideggerově výkladu experimentální charakter novověké vědy znamená předchůdný metafyzický akt logického stanovení obecného porozumění významu „jsoucna“. Heidegger tedy analyzuje čtyři stupně konceptu „zakoušení“, jenž rozlišuje moderní vědu ode všech starších pojetí „vědy“. Ovšem vše, čeho chce Heidegger dosáhnout, je jasné nahlédnutí do podstaty časového charakteru „existence“.

Edmund Husserl obdržel v roce 1927 nabídku od Jamese Louise Garvina, britského editora Encyclopædia Britannica, ať napíše pro novou, tehdy čtrnáctou edici článek „Fenomenologie“. Garvin stanovil rozsah článku na 4000 slov a termín vydání na září roku 1929. Husserl pracoval na článku v časovém rozmezí mezi zářím a prosincem roku 1927, během kterého vyhotovil celkem čtyři verze. Husserl požádal o spolupráci na prvních třech verzích svého žáka Martina Heideggera, který toho času zastával profesorský stolec na univerzitě v Marburku. Heidegger strávil (...) v říjnu 1927 u Husserla několik dní, během kterých intenzivně pracovali na řečeném článku. Nicméně jejich spolupráce vedla ke vzájemnému profesnímu odcizení, protože práce na formulování článku dala vytanout nepřekonatelným obsahovým diferencím mezi oběma filosofy. Na základě Heideggerových nepřijatelných návrhů a připomínek Husserl nakonec sepsal finální, čtvrtou verzi článku již sám. Tuto poslední verzi čítající 7000 slov pak Husserl předal oxfordskému učenci Christopheru V. Salmonovi, který ji měl zkrátit a přeložit do angličtiny. Salmon sice v únoru roku 1928 opravdu dodal do redakce EB text čítající 3844 slov bez bibliografie, ovšem nejednalo se vpravdě o překlad, nýbrž dost svévolnou parafrázi. Tato podoba Husserlova článku se pak objevovala ve čtrnácté edici EB, jež se vydávala až do roku 1974, jen do roku 1956, kdy byla nahrazena článkem napsaným Johnem N. Findlayem. Původní podoba Husserlova článku byla poprvé zveřejněna až roku 1962 v rámci jeho sebraných spisů známých pod označením Husserliana, podle jejichž IX. svazku jsme vyhotovili předložený překlad z německého jazyka. Podle této edice rovněž uvádíme paginaci, která je uvedena v hranatých závorkách, přičemž stránkový přechod indikuje v textu umístěná značka |.U příležitosti 80. výročí Husserlova skonu, který připadl na rok 2018, bylo naším záměrem připomenout přínos a odkaz tohoto našeho krajana tím, že napravíme absenci překladu jeho patrně nejvíce instruktivního, přehledného a programového textu, který byť ve zkomolené podobě anglického „překladu“, po dlouhou dobu seznamoval učenou veřejnost s tím, co je to fenomenologie. (shrink)

In Slovenia, the collaborative economy is in the early stages of development. The collaborative economy became a popular topic in 2015 when the government intensified its efforts to initiate a debate on legal reforms that would better accommodate foreign collaborative economy companies in Slovenia. While in 2016, the government was actively working on the topic and eager to start the discussions on legal reform in line with the European agenda for the collaborative economy since 2018, the issue has lost its (...) momentum. After the Act Amending the Hospitality Act was adopted, the government has slowed down its efforts to create a regulatory framework conducive to the needs of the collaborative economy. Nevertheless, the practice is becoming more and more common, with several sharing initiatives surfacing in the past few years. Most collaborative economy services are not yet subject to taxation and regulation, one of the most pressing questions that will have to be answered in Slovenia is how to regulate and tax the collaborative economy. (shrink)

The paper deals with the ways in which Edmund Husserl develops the question of God. Six ways to reach God are shown as present in Husserl’s writings, some of them seem to be very close to the traditional philosophical ways to go as far as God (the objective and the subjective ways) others are very original, in particular the way that starts from the analysis of the hyletic sphere of the human being, a sphere which is present in all the (...) reality too. At last it is possible to notice Husserl’s interest in the mystical approach to God. (shrink)

People construe reality by using words as basic units of meaningful categorization. The present theory-driven study applied the method of a free association task to explore how people express the concepts of the world and the self in words. The respondents were asked to recall any five words relating with the word world. Afterwards they were asked to recall any five words relating with the word self. The method of free association provided the respondents with absolute freedom to choose any (...) words they wanted. Such free recall task is suggested as being a relatively direct approach to the respondents’ self- and world-related conceptual categories, without enormous rational processing. The results provide us, first, with associative ranges for constructs of the world and the self, where some associative dimensions are defined by semantic polarities in the meanings of peripheral categories (e.g., Nature vs. Culture). Second, our analysis showed that some groups of verbal categories that were associated with the words world and self are central, while others are peripheral with respect to the central position. Third, the analysis of category networks revealed that some categories play the role of a transmitter, mediating the pathway between other categories in the network. (shrink)

The personality traits of social work leaders are important factors influencing ethical decision-making in organisations. The lack of empirical evidence with regard to the relationship between personal authenticity and ethical decision-making in social work stimulated the present study. Two hundred thirty-eight leaders (81.9% female) from organisations working in various fields of social work were administrated with the Authenticity Scale, Managerial Ethical Profile, and conducted two free association tasks with the cue words authenticity and self. Authenticity was positively correlated with ethical (...) decision-making. In contrast, authenticity was not correlated with the tendency to make decisions in an effort to maximise economic profit for the organisation. The results of the present study have important practical implications for the social work sector. The positive correlation of authenticity with ethical decision-making indicates that positive reinforcement of authenticity in leaders could possibly lead to supporting ethical decision-making within an organisation. Therefore, supporting authenticity in leaders working in social work may also help foster quality services and prevent unethical behaviour. (shrink)

Evidențierea și compararea principalelor teorii cauzale ale referinței pentru nume proprii, și propunerea unei noi abordări pe baza analogiei lanțului cauzal al referinței cu lanțul de blocuri din tehnologia blockchain și teoria narativă a lui Paul Ricœur. După o scurtă Introducere în care trec în revistă tipurile de propoziții din conceptul de lumi posibile, și o prezentare generală a teoriei în Teoria cauzală a referinței, prezint teoria cauzală inițială a referinței propusă de Saul Kripke, apoi două teorii cauzale hibride dezvoltate (...) de Gareth Evans și Michael Devitt. În secțiunea Blockchain și arborele cauzal al referinței prezint ideea dezvoltării unei noi teorii cauzale a referinței pentru nume proprii printr-un arbore cauzal al referinței. În Concluzii vorbesc despre dezvoltarea ulterioară a modurilor în care termenii referențiali s-ar putea referi la anumite obiecte și indivizi, principalele critici ale teoriilor cauzale, și sugestii de dezvoltare pe viitor. -/- CUPRINS: -/- Abstract Introducere 1. Teoria cauzală a referinței 2. Saul Kripke 3. Gareth Evans 4. Michael Devitt 5. Blockchain și arborele cauzal al referinței Concluzii Bibliografie -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.23906.89289. (shrink)

Citation: Christodoulou, Marina. “Philosophical An(n)ales: Ugliness Abject Disgust ... as an allergy to the (Feminine) Other”, in Wassard Elea Rivista III, no 3 (giugno12,2016), 119-141. -/- -------- -/- Ugliness Abject Disgust ... as an allergy to the (Feminine) Other -/- Appendix: Towards a Philosophy of Poop The Anti-Aesthetics of Scat, the Philosophy of Disgust and the Scato- Libidinal Economy.

Citation: Christodoulou, Marina. “Philosophical An(n)ales: Laideur Abject Dégoût...comme une allergie à l’Autre (féminin),” (trans. Bertrand Naivin) in Sur la laideur. [Actes du symposium On Ugliness, organizé par Lars Aagaard- Mogensen au Wassard Elea (Ascea, Italie) en juin 2016], edited by d Bertrand Naivin and Lars Aagaard-Mogensen (Paris: Editions Complicités, 20178, 97-109. ISSN: 9782351201435 -/- -------------------- -/- Laideur Abject Dégoût ... comme une allergie à l’Autre (féminin) Sur l’art et l’esthétique sexués. -/- Pourquoi le dégoût est-il (ou peut-il être considéré) comme (...) sexiste (phallocratique et misogyne): Une allergie à l’Autre. (shrink)

The purpose of this study is to highlight the underlying themes or motifs that recur in Russian war propaganda in the context of the war in Ukraine. Using the method of thematic analysis, I analyzed the messages about the war in Ukraine that Russian opinion leaders and media institutions disseminated through the lens of the "principles of war propaganda" presented and illustrated by Arthur Ponsonby and Anne Morelli. Due to the language barrier and restrictions on access to Russian news sources, (...) we limited our analysis to articles published on the TASS news agency website and Twitter posts, which reproduce and comment on the interventions of Vladimir Solovyov, considered by the United States State Department as "the Kremlin's most energetic propagandist." In total, I analyzed 58 articles from the website of the TASS news agency and 40 Twitter posts with excerpts from the show "Evening with Vladimir Solovyov" on the Russia-1 TV channel. The analysis highlights that the "principles" defined by Arthur Ponsonby and Anne Morelli govern Russian war propaganda, at least in part. Our analysis does not exclude the possibility that Russian propagandists may have used other leitmotifs or public communication themes. Their identification and presentation could be the subject of further research. (shrink)

Modelele inteligenței emoționale au ajutat la dezvoltarea de diferite instrumente pentru evaluarea constructelor. Fiecare paradigmă teoretică conceptualizează inteligența emoțională din una din cele două perspective: abilitatea sau modelul mixt. Modelele de abilitate consideră inteligența emoțională ca o formă pură a abilității mentale și deci ca o inteligență pură. Modelele mixte de inteligență emoțională combină capacitatea mentală cu caracteristicile personalității. Modelele de trăsături ale inteligenței emoționale se referă la percepțiile individuale ale abilităților emoționale proprii. DOI: 10.13140/RG.2.2.32497.22881 .

Emoția poate fi diferită de alte constructe similare, precum sentimentele (nu toate sentimentele includ emoția); stările sufletești (durează mult mai mult decât emoțiile, sunt mai puțin intense și adesea lipsite de stimul contextual), sau afectul (experiența sentimentului sau a emoției). Platon, în Republica, propune trei componente de bază ale minții umane: raționamentul, dorința și părțile emotive. Pentru Aristotel emoțiile au fost importante în viața morală, o componentă esențială a virtuții. Stoicii au evidențiat importanța emoțiilor în judecată (în teoriile stoice, emoțiile (...) sunt considerate o piedică pentru rațiune, și deci pentru virtute). DOI 10.13140/RG.2.2.24223.30884. (shrink)

Suporterii lui Popper au susținut că cele mai multe critici se bazează pe o interpretare neînțeleasă a ideilor sale. Ei afirmă că Popper nu ar trebui interpretat în sensul că falsificabilitatea este o condiție suficientă pentru delimitarea științei. Unele pasaje par să sugereze că el o consideră doar o condiție necesară. Alte pasaje ar sugera că, pentru ca o teorie să fie științifică, Popper impune (pe lângă falsificabilitate) și alte teste, și că rezultatele negative ale testelor sunt acceptate. DOI: 10.13140/RG.2.2.22639.79521.

Singularitățile la care se ajunge în relativitatea generală prin rezolvarea ecuațiilor lui Einstein au fost și încă mai sunt subiectul a numeroase dezbateri științifice: Există sau nu, singularități? Big Bang a fost o singularitate inițială? Dacă singularitățile există, care este ontologia acestora? Este teoria generală a relativității o teorie care și-a arătat limitele în acest caz? În acest eseu argumentez faptul că există singularități, iar teoria generală a relativității, ca de altfel oricare altă teorie științifică din prezent, nu este valabilă (...) în interiorul orizontului evenimentelor. Dar asta nu presupune, așa cum consideră unii oameni de știință, că ea trebuie considerată ca fiind perimată. După o scurtă prezentare a aspectelor specifice din teoria clasică newtoniană și teoria specială a relativității, și o scurtă prezentare a teoriei generale a relativității, în capitolul Ontologia relativității generale prezint aspectele ontologice specifice relativității generale. Următorul capitol, Singularități, este dedicat prezentării singularităților care rezultă în relativitatea generală, a aspectelor specifice ale găurilor negre și orizontul evenimentelor, inclusiv dezbaterea despre Big Bang ca singularitate inițială, și argumentele în favoarea existenței singularităților. În Ontologia singularităților vorbesc despre posibilitățile de încadrare ontologică a singularităților în general și a găurilor negre în special, despre argumentul găurii pus în evidență de Einstein, și argumentele prezentate de oamenii de știință că nu există singularități și deci că teoria generală a relativității este în impas. Închei cu Concluziile în care expun și reiau pe scurt argumentele care ămi susțin opiniile prezentate mai sus. Aceasta este o traducere din limba engleză a lucrării: Sfetcu, Nicolae, "The singularities as ontological limits of the general relativity". (shrink)

Perioada dintre 1960 și 1980 a fost perioada de maturitate a relativității generale: s-au dezvoltat noi metode de testare de mare precizie care au inclus teste noi, precum precesiunea giroscopică, întârzierea luminii și "efectul Nordtvedt" în mișcarea lunară, utilizând inclusiv observații astrofizice și sateliții artificiali. Există diferențe mari de predicții între relativitatea generală și fizica clasică, precum dilatarea timpului gravitațional, lentila gravitațională, deplasarea spre roșu gravitațională a luminii, etc. Și există multe teorii relativiste ale gravitației, bifurcate sau independente, dar teoria (...) generală a relativității lui Einstein a confrmat toate predicțiile și este cea mai simplă dintre astfel de teorii. DOI: 10.13140/RG.2.2.20036.99205. (shrink)

Istoria antropologiei culturale a înregistrat nu puţine descrieri mitologice sau interpretări ficţionale ale datelor etnografice, în așa măsură încât recursul la imaginaţie în caracterizarea „naturii umane” sau a diverselor grupuri sociale constituie un subiect de studiu în sine. El prezintă o cazuistică impresionantă când vine vorba de referirile la trăsăturile distinctive ale grupurilor etnice sau ale tradiţiilor naţionale, discursul politic despre acestea fiind încărcat de stereotipuri și reprezentări antropologice itologizate, care spun mai multe despre cei ce le vehiculează decât despre (...) obiectul la care se referă. Studiul de faţă prezintă comparativ două exemple de manifestare a acestor reprezentări ficţionale cu implicaţii antropologice în discursul public românesc post-socialist. (shrink)

The analysis performed in connection with religious education in Romania has pointed out that after fatal atheist communist period in which religious denominations were excluded from social life and religious education was restricted and then completely excluded from public education in most cases being only present in families who passed it on ancestral beliefs, in our time, with the establishment of democratic regime in Romania, religion has regained the place it deserves in society. In the last 25 years were made (...) considerable efforts to correct the mistakes of the past and at the same time, attempt to respect religious freedom, as they are present throughout Europe, without abandoning the Romanian national values. Religious education has come to be again part of the educational structures, being introduced in the public schools, although currently there are voices that want to exclude it from the everyday life of people. This is just another atheist challenge that Romanian society should respond promptly and seriously, showing that Romanian national values have been built on traditional religious values. With these values the Romanian people appears before Europe, trying to meet the challenges of any kind in the world today. (shrink)

Cu ajutorul formalismului PPN se confruntă teoriile gravitației cu rezultatele experimentelor din sistemul solar. Parametrul γ din acest formalism evidențiază deformarea luminii și întârzierea luminii. Prin calcule în conformitate cu PPN se obține deformarea luminii în raport cu liniile drepte locale, comparativ cu tije rigide; din cauza curburii spațiului în jurul Soarelui, determinată de parametrul γ, liniile locale drepte sunt îndoite în raport cu liniile drepte asimptotice departe de Soare. Dezvoltarea interferometriei radio de bază foarte lungi (VLBI) a îmbunătățit măsurarea (...) deformării luminii, permițând observații VLBI transcontinentale și intercontinentale ale quasarilor și radio galaxiilor pentru a monitoriza rotația Pământului. DOI: 10.13140/RG.2.2.32362.67520. (shrink)

Thomas Kuhn a criticat falsificabilitatea pentru că a caracterizat "întreaga întreprindere științifică în termeni care se aplică doar părților revoluționare ocazionale". Potrivit lui Kuhn, modul în care știința funcționează în astfel de ocazii nu poate fi folosit pentru a caracteriza întreaga întreprindere științifică. În opinia lui Kuhn, un criteriu de delimitare trebuie să se refere la funcționarea științei normale. Kuhn obiectează împotriva întregii teorii a lui Popper și exclude orice posibilitate de reconstrucție rațională a dezvoltării științei. În opinia lui Kuhn, (...) nu poate exista logică, ci doar psihologia descoperirii. DOI: 10.13140/RG.2.2.16061.92641. (shrink)

The history of phenomenology is usually portrayed within its methodological scope and the same goes for its turning points, such as the hermeneutical approach developed by Martin Heidegger. I argue, however, that Gustav Shpet’s hermeneutical phenomenology has an ontological bearing and its methodological acceptance is subsidiary. I extract textual pieces of evidence from his critical appraisal of Husserl’s Ideen I, i.e. Appearance and Sense (1914), as well as from his phenomenological essay, The Consciousness and its Owner (1916), in order to (...) show that at the basis of hermeneutics as a method lies a hermeneutical being on its own. I support this claim by comparing in a topological-contemplative way—that is a methodological procedure found in Viorel Cernica’s work on history of Romanian philosophy—the ideas of Gustav Shpet and those of Martin Heidegger that converge on this point. I show that both of them conceived human subjectivity as being both unique and historical, a notion that denounces Husserl’s transcendental turn. However, I claim that this differentiation doesn’t imply a dissent from phenomenology, but rather its recasting into a different philosophical ethos. (shrink)

De la existențialismul lui Albert Camus și Sartre, la înlocuirea ritualului de excludere cu mecanismul disciplinar al lui Michel Foucault, o formă ideală de control al autorităților statului a tuturor formelor de ”dezordine”, și modernitatea virală și bioinformaționalism. Și despre ipoteza Gaia, dezvoltată de James Lovelock și susținută în actuala pandemie de Bruno Latour. DOI: 10.13140/RG.2.2.31276.49284.

În timp, teoria generală a relativității a acumulat mai multe anomalii și discrepanțe, indicând necesitatea unor teorii mai bune despre gravitație sau alte moduri de abordare. Ipotezele ad-hoc introduse în relativitatea generală pentru a explica singularitățile gravitaționale pe baza condițiilor energetice nu sunt foarte eficiente. Sunt necesare ipoteze mai detaliate asupra conținutului materiei. Mulți oameni de știință și filosofi au ajuns la concluzia că singularitățile trebuie să fie asociate cu atingerea limitelor valabilității fizice a relativității generale, fiind nevoie să se (...) dezvolte o nouă teorie, a gravitației cuantice. DOI: 10.13140/RG.2.2.29013.78565 . (shrink)

Istoria ne-a demonstrat că statele învecinatese se războiesc mai mult iar cele care nu au frontieră comună pot fi într-o relație politică și diplomatică excelentă. Statele Unite ale Americii și România și-au construit relația în jurul așezării geografice și a comerțului. Tânărul stat american era concentrat pe dezvoltare, iar poziția geografică a țării noastre la gurile Dunării a fost un imbold în a dezvolta relații comerciale cu Principatele Române.

Virușii coabitează de cca. 300 milioane de ani cu oamenii. Uneori, virușii pot infecta oamenii pe scară largă. Dar, cum a fost posibilă actuala pandemie? Încălzirea globală determină fenomene meteorologice extreme care au dus la o creștere a bolilor infecțioase. Noul climat poate susține vectori epidemiologici pentru perioade mai lungi de timp, creând condiții mai favorabile replicării și apariția de noi vectori. În cazul bolilor infecțioase emergente, se consideră că există o graniță peste care s-a sărit deja. Virușii au, în (...) mod normal, o zonă nativă („rezervorul” lor), din care nu ar trebui să fie împinși afară. Se creează astfel o intimitate periculoasă, cu „puncte fierbinți” care includ locații precum piețele, care devin adevărate focare de epidemii. DOI: 10.13140/RG.2.2.16634.11202. (shrink)

Anul acesta se împlinesc 245 de ani de la Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii, 4 iulie 1776. O istorie plină de lupte, de evenimente zguduitoare, de înfruntări la nivel intern și internațional dar la finalul acestor zbateri s-au împlinit idealuri de unire și unificare statală. Expansiunea la nivel geopolitic și geostrategic a fost rapidă și susținută de credința unui excepționalism unic în istorie dar și de dorința de a căuta fericirea, mai exact libertatea de a căuta fericirea (...) și împlinirea. (shrink)

Teoriile descriptiviste au încercat să elimine anumite contradicții logice dacă numele erau considerate descrieri definite. Kripke a respins valabilitatea acestor teoriile descriptiviste argumentând că nu este nevoie de o descriere unică a identității, se pot utiliza descrieri identificatoare chiar dacă referința nu a fost identificată corect, și o descriere (spre deosebire de un nume) nu poate funcționa ca indicator rigid. Ulterior, teoriile descriptiviste au extins această idee a descrierii definite la un set de descrieri sau o medie ponderată a acestor (...) descrieri. DOI: 10.13140/RG.2.2.25776.00009. (shrink)

The right temporo-parietal junction (rTPJ) has been associated with two apparently disparate functional roles: in attention and in social cognition. According to one account, the rTPJ initiates a “circuit-breaking” signal that interrupts ongoing attentional processes, effectively reorienting attention. It is argued this primary function of the rTPJ has been extended beyond attention, through a process of evolutionarily cooption, to play a role in social cognition. We propose an alternative account, according to which the capacity for social cognition depends on a (...) network which is both distinct from and in tension with brain areas involved in focused attention and target detection: the default mode network. Theory characterizing the rTPJ based on the area’s purported role in reorienting may be falsely guided by the co-occurrence of two distinct effects in contiguous regions: activation of the supramarginal gyrus (SMG), associated with its functional role in target detection; and the transient release, during spatial reorienting, of suppression of the angular gyrus (AG) associated with focused attention. Findings based on meta-analysis and resting functional connectivity are presented which support this alternative account. We find distinct regions, possessing anti-correlated patterns of resting connectivity, associated with social reasoning (AG) and target detection (SMG) at the rTPJ. The locus for reorienting was spatially intermediate between the AG and SMG and showed a pattern of connectivity with similarities to social reasoning and target detection seeds. These findings highlight a general methodological concern for brain imaging. Given evidence that certain tasks not only activate some areas but also suppress activity in other areas, it is suggested that researchers need to distinguish two distinct putative mechanisms, either of which may produce an increase in activity in a brain area: functional engagement in the task versus release of suppression. (shrink)

În mod obișnuit, "laboratorul" testelor gravitaționale a fost corpurile cerești, sistemele astrofizice. Dar astfel de teste sunt perturbate de efecte non-gravitaționale. Cel mai utilizat astfel de "laborator" a fost sistemul solar. De curând, oamenii de știință s-au concentrat pe observarea pulsarilor binari pentru verificarea teoriilor gravitaționale, prin observațiile privind variațiile perioadei orbitale, furnizând astfel dovezi indirecte pentru emisia de radiație gravitațională. Dar experimentatorul nu poate ”aranja laboratorul” după nevoile sale, și nici declanșa anumite evenimente atunci când are nevoie de ele. (...) Însă actuala dezvoltare tehnologică începe să permită experimente pure de laborator. DOI: 10.13140/RG.2.2.31987.48169 . (shrink)

The present text attempts to introduce readers to the fundamental philosophical and pedagogical values promoted by Matthew Lipman, the author who laid the basis for the philosophy for children movement. It analyzes several theoretical and applied texts written by Lipman, in an attempt to explain Lipman’s goals, his views on education, and the way in which his „community of inquiry” manages to transform the classroom into a space of freedom, creativity and thinking.

Serviciile de informații interne, externe și militare, serviciile de securitate și alte departamente de informații și protecție realizează cunoașterea, prevenirea, contracararea sau înlăturarea, după caz, a amenințărilor la adresa securității naționale. În asigurarea stării de securitate, un rol fundamental îl reprezintă cunoașterea disfuncționalităților, vulnerabilităților, factorilor de risc, amenințărilor și pericolelor la adresa acesteia, care se realizează prin identificarea/transmiterea de către alte organe competente, a priorităților informaționale, căutarea și obținerea de informații Pentru securitate, analiza/prelucrarea acestora și transmiterea/diseminarea acestora către factorii de (...) decizie împuterniciți din punct de vedere legal pentru prevenirea și contracararea deciziilor. Acest obiectiv se realizează prin acțiunile operative specifice structurilor de informații, instituțiilor statului, integrate organic în administrația statului, pe baza unui suport juridic adecvat, a responsabilității depline a autorităților politice și a controlului parlamentar. (shrink)

Prezentări și recenzii ale unor lucrări filosofice care au influențat conceptele și discursurile filosofice, și viziunea actuală asupra lumii. -/- CUPRINS: -/- Despre sens și referință Structura normativă a științei - Universalism - "Comunism" - Dezinteresare - Scepticism organizat Natura teoriilor - Teorii și non-observabile - Reguli de corespondență - Cum sunt derivate noile legi empirice din legile teoretice Legile și rolul lor în explicarea științifică - Două cerințe de bază pentru explicații științifice - Explicația deductiv-nomologică - Legi universale și (...) generalizări accidentale - - Ce diferențiază legile autentice de generalizările accidentale? - Explicație probabilistică: fundamente - Probabilități statistice și legi probabilistice - Caracterul inductiv al explicației probabiliste Evenimente și particularități Numire și necesitate - Prelegerea I - - Prelegerea II - Prelegerea III - Concluzii Metodologia programelor de cercetare științifică Către o filosofie a tehnologiei - Dinamica formală a tehnologiei - - Trăsături ale tehnologiei moderne - Aspectele materiale ale tehnologiei - Către o etică a tehnologiei Viața în laborator Filosofia morală ca știință aplicată Progres sau raționalitate? Raționalizarea democratică Relativitatea existențială Cercetarea științifică este o datorie morală - Principiul beneficiarității - Principiul corectitudinii Coordonarea între variabile - Antinomia variabilei - Abordarea tarskiană - Respingerea rolului semantic - Abordarea instanțială - Abordarea algebrică - Abordarea relațională - Semantica relațională pentru logica de primul ordin Referințe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

Revista IT & C este o publicație trimestrială din domeniile tehnologiei informației și comunicații, și domenii conexe de studiu și practică. -/- Cuprins: -/- EDITORIAL / EDITORIAL -/- Challenges and Limitations in the Use of Artificial Intelligence Provocări și limitări în utilizarea inteligenței artificiale -/- TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI / INFORMATION TECHNOLOGY -/- Impact of Big Data Technology on Contemporary Society Impactul tehnologiei Big Data asupra societății contemporane -/- Methods, Techniques and Patterns of Advanced Persistent Threats – APT Lifecycle Metode, tehnici și (...) modele ale amenințărilor persistente avansate – Ciclul de viață al APT -/- TELECOMUNICAȚII / TELECOMMUNICATIONS -/- The Revolutionary Role of Blockchain Technology in Communication Rolul revoluționar al tehnologiei blockchain în comunicare -/- PROGRAMARE / PROGRAMMING -/- AI Algorithms Used in National Security Algoritmi IA utilizați în securitatea națională -/- SECURITATE CIBERNETICĂ / CYBER SECURITY -/- Cyber Security and Cyber Warfare Securitatea cibernetică și războiul cibernetic -/- Advanced Persistent Threats in Cyber Security Amenințările Persistente Avansate în securitatea cibernetică -/- ISSN 2821-8469 ISSN-L 2821-8469, DOI: 10.58679/IT15115. (shrink)

W językoznawstwie wiele miejsca poświęca się w ostatnim czasie językom fachowym. Językoznawcy najczęściej podejmują badania dotyczące języka medycyny, ekonomii czy w ostatnim czasie Unii Europejskiej. Rzadziej, choć wymaga tego rzeczywistość, analizuje się język prawny czy też prawniczy. Trzeba zaznaczyć, że język prawny nie jest językiem fachowym w ogólnie przyjętym tego słowa znaczeniu. Opisuje on sytuacje, które są ważne dla opinii publicznej, które muszą być, dla dobra obywateli, uregulowane poprzez przepisy. Przepisy są wprawdzie tworzone przez prawników, powinny być jednak rozumiane przez (...) ogół społeczeństwa. Prawnicy posługują się najczęściej językiem, którego cechy nie są proste do uszeregowania. Język prawny i prawniczy charakteryzuje się skomplikowaną składnią, stylem, który unika wszelkich ozdobników. Problem wiąże się jednak przede wszystkim z prawidłowym odczytaniem znaczeń używanych pojęć. Można tu mówić o dwóch rodzajach pojęć, gdyż język prawny używa terminów tjpowych dla tej dziedziny, takich jak np. prawo majątkowe, prawo autorskie czy ustawa, jednak obok nich pojawiają się często pojęcia zaczerpnięte z języka ogólnego, które w pewnych kolokacjach nabierają innego z punktu widzenia prawa znaczenia, np. orzeczenie, wyrok czy własność. Autorka niniejszego tekstu próbuje odpowiedzieć na pytanie, jak dalece pojęcia języka ogólnego wnikają w język prawny i czy ma miejsce odwrotny proces oraz w jakim stopniu może mieć to wpływ na rozumienie tekstu. Odpowiedź nie jest z pewnością prosta, ale należy wierzyć, że dalsze badania prowadzone nad językiem prawnym przybliżą semantyczne aspekty różnic pomiędzy językiem prawnym a ogólnym i tym samym ułatwią rozumienie tekstów ustaw czy wyroków sądowych. (shrink)

An important argument in favour of recognising the cultural relativism and against universality of dignity and human rights, is the claim that the concept of dignity is a genuinely modern one. An analysis of a passage from the Demiurge’s speech in Timaeus reveals that Plato devoted time to reflecting on the question of what determines the qualitative difference between certain beings (gods and human being) and the world of things, and what forms the basis for the special treatment of these (...) beings – issues that using the language of today can be described reasonably as dignity. The attributes of this form of dignity seem to overlap with the nature of dignity as we know it today. Moreover, Plato proposes a response both to the question of what dignity is like, as well as the question of what dignity is. It is existential perfection, rooted in a perfect manner of existence, based on a specific internal unity of being. Dignity is therefore primordial in regard to particular features and independent of their acquisition or loss. Plato’s approach allows him to postulate that people be treated as ends in themselves; an approach therefore that prohibits the treatment of people as objects. Both the state and law are ultimately subordinated to the good of the individual, rather than the individual to the good of the state. -/- Istotny argument na rzecz relatywizmu kulturowego i przeciwko powszechności godności i wynikających z niej praw człowieka, oparty jest na poglądzie, że godność uznana została dopiero w czasach nowożytnych. Analiza fragmentu mowy Demiurga z Platońskiego dialogu Timajos ujawnia, że Platon rozwinął refleksję nad czymś, co stanowi o jakościowej różnicy między pewnymi istotami (bogami i ludźmi) a światem rzeczy, i co jest podstawą szczególnego traktowania tych istot, a co językiem współczesnym zasadnie można określić jako godność. Zbieżna jest charakterystyka tej godności z charakterystyką przyjmowaną współcześnie. Co więcej, Platon daje propozycję odpowiedzi nie tylko na pytanie, jaka jest godność, ale także na pytanie, czym jest godność. Jest ona doskonałością egzystencjalną, ugruntowanym w szczególnie doskonałym sposobie istnienia, opartym na szczególnej wewnętrznej jedności bytu. Jako doskonałość istnienia ogarnia ona cały byt, wszystkie jego cechy; jest nieoddzielalna od bytu (jest przyrodzona i niezbywalna). Jako pierwotna wobec partykularnych cech, jest niezależna od ich nabywania lub utraty. Platońskie ujęcie pozwala w oparciu o ujęcie godności formułować postulaty zbieżne z formułowanymi dziś dyrektywami nakazującymi traktować osoby jako cele same w sobie i zakazującymi traktowania osób w sposób czysto instrumentalny, przedmiotowy. Okazuje się, że – zdaniem Platona – jednostki nie wolno traktować czysto instrumentalnie dla dobra państwa; zarówno państwo, jak i prawo są podporządkowane dobru jednostki. (shrink)

Konserwatywni przeciwnicy prowadzenia badań naukowych na ludzkich embrionach argumentują, że od momentu poczęcia mają one status moralny równy statusowi ludzi dorosłych: zarodki mają takie samo prawo do życia jak dorośli. W artykule przedstawiam oryginalną argumentację za tym stanowiskiem, której źródła można znaleźć w XVII-wiecznej teologii moralnej i współczesnej teorii decyzji. Argumentacja ta nie odwołuje się do statusu ontologicznego embrionów, ale do pewnego typu rozumowania praktycznego na temat tego, co należy robić w rozmaitych sytuacjach niepewności. Na pierwszy rzut oka wydaje się (...) ona wzmacniać stanowisko konserwatywne, ponieważ nie zależy od kontrowersyjnych metafizycznych założeń na temat statusu zarodków czy kwestii ich potencjalności. W artykule pokażę jednak, że argumentacja ta obarczona jest poważnymi wadami, które sprawiają, że nie da się jej zastosować do uzasadnienia sprzeciwu wobec moralnej czy prawnej dopuszczalności np. badań na zarodkowych komórkach macierzystych. (shrink)

[PERSONHOOD IN AFRICAN PHILOSOPHY]. W artykule została omówiona i poddana analizie debata między dwoma współczesnymi afrykańskimi filozofami Ifeanyim A. Menkitim z Nigerii oraz Kwame Gyekyem z Ghany. Debata ta dotyczy typowych dla niektórych afrykańskich kultur sposobów myślenia o istocie człowieczeństwa, tj. o byciu człowiekiem (osobą, person). Prezentowane przez tych filozofów koncepcje nie odnoszą się do żadnych konkretnych afrykańskich ludów, lecz raczej są pewnymi wzorcami idealnymi, czy też abstrakcyjnymi. Zdaniem Menkitiego w tradycyjnym myśleniu afrykańskim jednostka (individual) stopniowo nabywa pełnię człowieczeństwa w (...) oczach swojej wspólnoty wpierw poprzez internalizację obowiązujących w niej norm, a następnie przez ich przestrzeganie w dorosłym życiu. Jak wskazuje, Afrykanin jest przy tym człowiekiem bardziej w przekonaniu i w odbiorze innych niż w swoim własnym. Ale nawet jego własne przeświadczenie o byciu człowiekiem jest kreowane przez myślenie zbiorowe. Z taką perspektywą nie zgadza się Gyekye, który uważa, że człowieczeństwo nie jest u Afrykanów czymś konstytuowanym bądź potwierdzanym przez zbiorowość. W przekonaniu Gyekyego, w myśleniu afrykańskim człowieka czynią pewne symptomatyczne dlań z natury atrybuty fizyczne i umysłowe oraz towarzyszący im instynkt społeczny (sociality), który, jak mniema, jest również przyrodzony. Choć Afrykanin jest, według Gyekyego, bytem głęboko wspólnotowym, posiada również pewien potencjał niezależności od wspólnoty (lokalnej, etnicznej, religijnej), której jest członkiem. Z opisu Menkitiego wynika zaś, że przeciętny Afrykanin nie jest aktywnym sprawcą rzeczywistości i indywidualnym interpretatorem świata, w którym żyje. Artykuł opublikowany w: "Przegląd Filozoficzny. Nowa Seria", nr 3 [71]: Status człowieka. Problemy filozoficzne, naukowe i religijne, red. Jacek Hołówka, s. 259-282. (shrink)

Niniejszy tekst jest poświęcony kwestii nicości w myśleniu Heideggera. Dokonana w Byciu i czasie analiza struktury Dasein wydobywa na jaw wiele jej istotnych aspektów, a właściwie egzystencjałów, z których jednym byłaby trwoga. W trwodze świat „staje się” nicością, ukazuje się w sposób pusty i bezlitosny, ale zarazem odsłania to Dasein możliwość jego autentycznej egzystencji, możliwość zin¬dywidualizowanego bycia-w-świecie. W wykładzie Czym jest metafizyka? Heidegger powraca do problematyki nicości, rozumiejąc ją już inaczej niż czyniła to metafizyka: mianowicie nicość była warunkiem umożliwiającym jawność (...) bytu dla człowieka. Bycie: nicość: to samo – ogólnie rzecz ujmując, Heidegger będzie twierdził, że nicość przynależy do bycia, co syntetycznie wyraża właśnie ta jego późna formuła. Ponieważ kwestia bycia jest ściśle związana z kwestią czasu, stąd problematyka nicości łączy się najściślej u Heideggera z problematyką temporalności, temporalności ujmowanej – co koniecznie trzeba podkreślić – ekstatycznie. Temporalizacja byłaby według Heideggera wolną oscylacją pierwotnej czasowości otwartego horyzontu, co umożliwiałoby światowanie (Welten), czyli wchodzenie bytów w świat. Z tej perspektywy, w wykładzie Metafizyczne podstawy logiki, nicość jest określana jako nihil originarium. Świat to nicość, która wydarza się wraz i dzięki pierwotnemu czasowaniu się, co późny Heideggera będzie także rozumiał jako czwarty wymiar czasu (Czas i bycie). Nicość jest także tematyzowana przez Heidggera w Przyczynkach do filozofii, gdzie jest z kolei objaśniana jako istotowa wibracja (Erzitterung) Bycia (Sein). Podczas seminarium w Le Thor (1969) Heidegger powie, że w wydarzaniu (Ereignis) nie zostało już pomyślane nic greckiego. Wydarzanie nie „jest”, ale „daje”, „wydarza” bycie i czas. Bycie to jednak nie metafizycznie rozumiana obecność. Bycie to także nie nieobecność, nie sprowadza się ono bowiem do metafizycznie rozumianej nicości, nicości pojmowanej w opozycji do bytu, ale to nicość w sensie nihil originarium, nicość w sensie temporalnym, a może nawet i energetycznym. Tak ujmowana przez Heideggera nicość zdaje się i tak jednak „zanikać” w nieprzedstawianym, niewyrażalnym wydarzaniu, wydarzaniu uchodzącym za ostatnie „słowo” jego filozofii. (shrink)

„Skoro powszechnie przyjmuje się, że sumienie jest suwerenne, to nie wiadomo, po co lekarz miałby uzasadniać pisemnie swój światopogląd” – napisała Naczelna Izba Lekarska w skardze do Trybunału Konstytucyjnego. Trybunał tę część skargi oddalił w wyroku z 7 października 2015 r., ale stwierdził, że „Celem prowadzenia dokumentacji medycznej nie jest (…) utrwalanie na piśmie poglądów filozoficzno-prawnych lekarza”. Uznał też, że uzasadnienie „powinno mieć charakter medyczny, a nie służyć wyjaśnieniu światopoglądu lekarza, czy też wskazaniu zasady moralnej leżącej u podstaw jego zachowania”. (...) Podobną interpretację akceptuje wielu polskich prawników, twierdząc, że skoro sumienie czy światopogląd lekarza są „indywidualne”, „autonomiczne”, „suwerenne”, to merytoryczne powody odmowy wykonania świadczenia medycznego nie mogą podlegać jakiejkolwiek ocenie i kontroli. (shrink)

Fotojurnalul de față relatează, în text și imagini, întâlniri științifice și personale ale autorului ocazionate de o conferință de neutrosofie și plitogenie desfășurată în 8 și 9 iulie 2024, organizată la Universidad César Vallejo, în Lima (Peru), la care au luat parte peste o sută de participanți, mulți studenți și profesori din Peru, Ecuador, Cuba, Mexic, Republica Dominicană, Statele Unite ale Americii. Lucrările conferinței se pot descărca din repetoriul digital al Universității New Mexico.

Visual imagery is a form of sensory imagination, involving subjective experiences typically described as similar to perception, but which occur in the absence of corresponding external stimuli. We used the Activation Likelihood Estimation algorithm (ALE) to identify regions consistently activated by visual imagery across 40 neuroimaging studies, the first such meta-analysis. We also employed a recently developed multi-modal parcellation of the human brain to attribute stereotactic co-ordinates to one of 180 anatomical regions, the first time this approach has been combined (...) with the ALE algorithm. We identified a total 634 foci, based on measurements from 464 participants. Our overall comparison identified activation in the superior parietal lobule, particularly in the left hemisphere, consistent with the proposed ‘top-down’ role for this brain region in imagery. Inferior premotor areas and the inferior frontal sulcus were reliably activated, a finding consistent with the prominent semantic demands made by many visual imagery tasks. We observed bilateral activation in several areas associated with the integration of eye movements and visual information, including the supplementary and cingulate eye fields (SCEFs) and the frontal eye fields (FEFs), suggesting that enactive processes are important in visual imagery. V1 was typically activated during visual imagery, even when participants have their eyes closed, consistent with influential depictive theories of visual imagery. Temporal lobe activation was restricted to area PH and regions of the fusiform gyrus, adjacent to the fusiform face complex (FFC). These results provide a secure foundation for future work to characterise in greater detail the functional contributions of specific areas to visual imagery. (shrink)

Pseudovědecké teorie jsou uzavřeny vůči možnosti vyvrácení, ale s konspiračními teoriemi to tak jednoduché není, protože mnohé zprávy o konspiracích jsou pravdivé. Přijetí jedné konspirační teorie nicméně může vést k přijetí jiné, která je s ní v přímém protikladu. Co nás žene do pasti konspiračního myšlení?

În cazul pandemiei COVID-19, există unele semne ale schimbării de paradigmă, inclusiv dispariția bruscă a ideologiei legate de „ziduri”: ”o tuse a fost suficientă pentru a face dintr-o dată imposibilă evitarea responsabilității pe care fiecare individ o are față de toate ființele vii pentru simplul fapt că este parte a acestei lumi, și a dorinței de a fi parte a ei”. Întregul este întotdeauna implicat în parte, pentru că totul este, într-un anumit sens, în tot și în natură nu există (...) regiuni autonome care să constituie o excepție. Virusul pare să restabilească supremația care a aparținut cândva politicii. Una din virtuțile virusului este capacitatea acestuia de a genera o idee mai sobră de libertate: a fi liber înseamnă a face ceea ce trebuie făcut într-o situație specifică. DOI: 10.13140/RG.2.2.29865.83041. (shrink)

În această lucrare analizez posibilitatea călătoriei în timp pe baza mai multor lucrări de specialitate, printre care cele ale lui Nicholas J.J. Smith ("Time Travel", The Stanford Encyclopedia of Philosophy”), William Grey (”Troubles with Time Travel”), Ulrich Meyer (”Explaining causal loops”), Simon Keller și Michael Nelson (”Presentists should believe in time-travel”), Frank Arntzenius și Tim Maudlin ("Time Travel and Modern Physics") și David Lewis (“The Paradoxes of Time Travel”). Lucrarea începe cu o Introducere în care fac o scurtă prezentare a (...) călătoriei în timp, și continuă cu o Istoria conceptului de călătorie în timp, prezentarea principalelor Aspecte fizice ale călătoriei în timp, inclusiv călătoria în timp în trecut în relativitatea generală și în fizica cuantică și călătoria în timp în viitor, apoi o prezentare a Paradoxul bunicului care este abordat în aproape toate lucrările de specialitate, urmat de o secțiune dedicată Filosofiei călătoriei în timp, și o secțiune în care analizez Buclele cauzale pentru călătoria în timp. Finalizez lucrarea cu Concluzii, în care expun opiniile personale privind călătoria în timp, și Bibliografia pe care se bazează lucrarea. (shrink)

Lucrarea debutează cu o retrospectivă a dezbaterilor privind originea vieții: virusul sau celula? Virusul are nevoie de celulă pentru replicare, în schimb celula este o formă mai evoluată pe scara evoluționistă a vieții. În plus, studiul virușilor ridică întrebări conceptuale și filozofice presante despre natura lor, clasificarea lor, și locul lor în lumea biologică. Subiectul pandemiilor este abordat pornind de la existențialismul lui Albert Camus și Sartre, înlocuirea ritualului de excludere cu mecanismul disciplinar al lui Michel Foucault, și despre ipoteza (...) Gaia, dezvoltată de James Lovelock și susținută în actuala pandemie de Bruno Latour. În continuare sunt evidențiate dimensiunile sociale ale pandemiilor, legătura lor cu încălzirea globală care a dus la o creștere a bolilor infecțioase, și despădurirea unor zone întinse, care au determinat virușii să migreze din zona lor nativă („rezervorul” lor). Etica pandemiilor este abordată din mai multe puncte de vedere filosofice, din care cel mai important într-o criză de asemenea dimensiuni globale este utilitarismul care presupune maximizarea beneficiilor pentru societate în conflict direct cu viziunea obișnuită (kantiană) privind respectul față de persoane ca indivizi. După o retrospectivă a virusul COVID-19 care a cauzat actuala pandemie, a ciclului său de viață și a istoriei sale, cu accent pe filosofia morții, este discutat conceptul de bioputere dezvoltat inițial de Foucault, cu referire la practica statelor naționale moderne de control al populațiilor și dezbaterea generată de Giorgio Agamben care afirmă că ceea ce se manifestă în această pandemie este tendința crescândă de a folosi starea de excepție ca o paradigmă normală de guvernare. O altă abordare de interes și foarte dezbătută este cea generată de lucrările lui Slavoj Žižek, care afirmă că actuala pandemie a dus la falimentul actualului capitalism ”barbar”, întrebându-se dacă nu cumva drumul pe care îl va lua omenirea este un neo-comunism. Un alt efect negativ important este desocializarea, cu concluzia unor filosofi că nu putem exista independent de relațiile noastre cu ceilalți, că umanitatea unei persoane depinde de umanitatea celor din jurul ei. Ultima secțiune este dedicată previziunilor despre cum va arăta lumea după pandemie, existând deja semne ale unei schimbări de paradigmă, inclusiv dispariția bruscă a ideologiei legate de „ziduri”: o tuse a fost suficientă pentru a face dintr-o dată imposibilă evitarea responsabilității pe care fiecare individ o are față de toate ființele vii pentru simplul fapt că este parte a acestei lumi, și a dorinței de a fi parte a ei. Întregul este întotdeauna implicat în parte, pentru că totul este, într-un anumit sens, în tot și în natură nu există regiuni autonome care să constituie o excepție. Pandemia COVID-19 pare să restabilească supremația care a aparținut cândva politicii. Una din virtuțile virusului este capacitatea acestuia de a genera o idee mai sobră de libertate: a fi liber înseamnă a face ceea ce trebuie făcut într-o situație specifică. -/- CUPRINS: -/- Abstract Introducere 1 Viruși 1.1 Ontologia 2 Pandemii 2.1 Dimensiuni sociale 2.2 Etica 3 COVID-19 3.1 Biopolitica 3.2 Neocomunism 3.3 Desocializarea 4 Previziuni Bibliografie -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.27611.39205 . (shrink)

Volumul de articole, studii, cuvântări şi Pastorale publicat la Editura Mitropolia Olteniei din Craiova în anul 1986 trebuie văzut şi analizat, pentru o bună şi corectă înţelegere, în lumina vremurilor în care a apărut. În acelaşi timp, ideile pe care IPS Nestor Vornicescu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, le dezvoltă în scrierile sale sunt actuale şi după aproape 30 de ani de la strângerea lor între paginile aceleaşi cărţi, după ce văzuseră lumina tiparului cu ani în urmă în diferite reviste (...) din ţară şi străinătate, semn că autorul dovedeşte o putere impresionantă de a rămâne viu prin scrierile sale într-o epocă în care totul era dictat şi atent controlat şi cenzurat de la centru. În zilele noastre, într-o perioadă în care cei ce abordează teme ca „patriotism”, „românism”, „idealul strămoşilor”, „istoria naţională”, „pacea pe pământ”, „munca”, „dreptatea” ş.a. sunt consideraţi a fi spirite retrograde şi contaminate de perioada apusă şi de tristă amintire, cuvintele IPS Nestor Vornicescu referitoare la aceste idei rămân de o actualitate ce îi lasă pe mulţi fără replică. În ciuda faptului că anumite cuvinte şi expresii au fost acaparate de doctrina comunistă, schimbându-li-se sensul, ele reprezintă constante şi permanenţe atât ale spiritului nostru naţional, cât şi virtuţi creştine despre care s-a vorbit şi trebuie să se vorbească şi să fie respectate pentru a putea să ne orientăm într-o Europă din care ele nu au dispărut nicio clipă din discursul oficial sau particular şi în care România îşi caută coordonatele naţionale pentru a se adapta după integrarea atât de mult dorită de toţi. „Volumul Pace pe pământ îl adevereşte pe Mitropolitul şi Academicianul Nestor Vornicescu ca ierarh şi teolog pe linia învăţăturii şi a tradiţiei Ortodoxiei româneşti, iubitor şi luptător pentru ţară şi popor, pentru pace şi înţelegere între oameni şi neamuri, pentru apărarea păcii şi a vieţii. Concluzia categorică este că pacea – salvgardarea, apărarea, întărirea, impunerea şi permanentizarea ei urbi et orbi – constituie imperativul vital al zilelor noastre, cum arată autorul pe bună dreptate”.2. (shrink)

Tematem artykułu są nowe założenia w nauczaniu wiedzy okrajach niemieckiego obszaru językowego, zawarte w najnowszym curriculum dotyczącym tego przedmiotu. Cele, treści, metody, mierzenie postępu w nauce opierają się na czterech podstawowych zasadach: - integralności, która oznacza łączenie przekazywanych informacji z kompetencją językową i metodyczno-dydaktyczną; - łączenia i wzajemnego powiązania wiedzy z różnych dziedzin, np. realioznawstwo, kulturoznawstwo, historia itp.; - interkulturowości, tzn. rozwijania kompetencji, umiejętności, strategii w kontakcie z innymi kulturami; - ukierunkowania na działania, tzn. przekazywanie wiedzy nie w formie prezentacji (...) faktów, lecz na drodze indukcyjnej, także w formie projektów, wyjazdów studyjnych, kontaktów w kraju i za granicą. Nadrzędnym celem jest wykształcenie człowieka, który będzie dysponował nie tylko wiedzą z zakresu przedmiotu, ale także kompetencją fachowo-dydaktyczną, interkulturową i będzie w stanie samodzielnie interpretować zjawiska społeczne, polityczne i kulturowe w krajach niemieckiego obszaru językowego, a także we własnym zakresie uzupełniać swoją wiedzę. Ponieważ zjawiska te są w ciągłym rozwoju, nie należy zakładać, iż ogarnięty zostanie ich całokształt. Należy dążyć do naświetlenia różnorakich aspektów rzeczywistości społecznej z takich zakresów, jak np. jednostka i społeczeństwo, państwo i społeczeństwo, gospodarka, życie kulturalne itp. Przy ich omawianiu punktem wyjścia są doświadczenia i zainteresowania uczących się. Znajdują oni wspólnie takie tematy, które dają się rozbudowywać w różnych kierunkach w zależności od potrzeb i zainteresowań. Efektem takiego postępowania jest stworzenie nie listy obowiązujących tematów, lecz pewnej sieci wzajemnie z siebie wynikających problemów, którą ciągle można rozszerzać. Wdrożenie takiej drogi musi iść w parze z zastosowaniem różnorakich technik i metod. Powyższe curriculum uwzględnia także powstałą w ostatnich latach koncepcję nauczania wiedzy okrajach niemieckiego obszaru językowego nie w sposób sumaryczny, czyli omawiając kolejno te kraje i występujące w nich zjawiska, lecz w sposób zintegrowany i ukierunkowany na problem, tzn. odnosząc omawiane zjawiska do wszystkich krajów jednocześnie. (shrink)