Cinema acts as a significant mediator between urban reality and the imaginary sensory experience of the fictive world. Viewing the city through the lens of a camera enables us to build new narratives. Films have captured port cities within the flows of, goods, people, and ideas, making them ever-present in shared memories, historical narratives, and urban nostalgia. Cultural production plays a role in the on-going construction of local port cultures, whether films, festivals, music, literature, theater, advertisements, or events. Telling the (...) story of the port city – it's past, present, and future; its buildings and its people – contributes strongly to the creation of port city cultures.[i] The big screen can help viewers to perceive complex port city regions, learning from their history, understanding cultural values and developing shared urban narratives to tackle the upcoming challenges. In a broader sense, port city’s ‘Cine-scape’—to use a term coined by Richard Koeck,[ii] puts the cinematic approach to port cities into the spotlight. (shrink)

Esta entrevista realizada al doctor Iván Rodrigo Mendizábal busca que se comprenda la dinámica vigente que prevalece en torno a la literatura, el cine y los videojuegos. Para ello, el especialista se ha basado en los fundamentos teóricos de los Estudios Culturales y, en especial, de la Antropología visual para sustentar que un vínculo político y educativo es palmario en estas producciones y orientan las mentalidades de los lectores, espectadores y usuarios. En un principio, se abordarán estos tópicos a (...) partir de una forma muy local, desde Ecuador; sin embargo, a medida que se vayan tratando estos temas interdisciplinarios, el enfoque se volverá más panorámico. Por lo tanto, las respuestas que se obtendrán aquí permitirán conocer una interpretación más académica en función de estos artefactos culturales. (shrink)

In this paper, I analyse Agrippa’s trilemma, an old skeptical argument that questions the possibility of justifying any arbitrary belief p and its paradox about jus-tification. Assuming that neither infinitism nor skepticism are satisfactory positions, the main alternatives available to face the problem (foundationism, coherentism and epistemic externalism) are outlined, as well as some central arguments that show the serious difficulties they face. In the case of foundationalism, these problems arise from two dilemmas, which work together with the trilemma to (...) make our philosophical life even more difficult: the so-called Sellar’s dilemma and Bergmann’s dilemma —although the latter is a very general attack on internalism. The former calls into question the inte-lligibility of a key idea of standard foundationalism: the notion of justified basic belief. The second casts doubt on the rational sustainability of epistemic internalism, which is a usual presupposition of the presentation of the trilemma. I explore a Humean way out of the trilemma that also manages to escape such dilemmas. Like any position in this difficult territory the way out has costs. However, they do not seem unaffordable. Here I only intend to tentatively present the idea, as a possible way out of our difficulties, which deserves to be seriously discussed. (shrink)

Restaurant owners and indeed all the personnel need to create a pleasant servicescape and provide service quality excellence in all their encounters with their customers. Servicescape is the physical environment of a service business where service is delivered to paying or non-paying customers. Servicescape has a very strong effect on all consumption experiences where service is delivered. In India the service sector contributes nearly half of the GDP. Restaurant owners, managers and all the personnel need to be servicescape oriented in (...) order to increase a restaurant’s performance and improve its sustainability prospects. Servicescape is thus the physical facility and services which are considered to enhance customer satisfaction and sustain business. The purpose of the present study was to establish the relationship between Servicescape and customer’s loyalty towards fine dine restaurants in Jaipur. A total of 436 subjects who visited fine dining restaurant of Jaipur, age from 21 to 60 years of age, were selected for the study. To measure the servicescape parameters, a scale established by Mehrabian and Russell (1974) was adopted. To find out the relation between servicescape and customers’ loyalty, the Pearson product minute correlation was used. To develop a model for customers’ loyalty, linear regression was employed. Results revealed that there was a strong relationship between servicescape and customer’s loyalty and this allowed a significant model for customer’s loyalty to be developed. Hence, it is concluded that the loyalty of the customers can be predicted by using the proposed model. (shrink)

El interés de la filosofía por el cine ha sido siempre escaso teniendo en cuenta la enorme repercusión estética y cultural de esta forma de expresión. Además, los enfoques filosóficos que se acercaron al fenómeno cinematográfico y que construyeron las bases de la teoría del cine en la primera mitad del siglo XX, fueron desplazados en la década de los sesenta, por la semiótica primero y por la narratología después. No obstante, en los últimos años empieza a generalizarse (...) un acceso normalizado de la filosofía académica a la teoría del cine. (shrink)

The analytical and mechanical register capacity of cinema seems to promise, finally, the authentic representation of man through his face. Taking as a reference the modern portrait, whose historical and theoretical conceptual and formal ambiguity is forged from the 15th century onwards within the limits of painting, we will try to approach the problem of portraiture in cinema taking into account the ontological specificities of the medium.

Este documento registra la entrevista al comunicador social Juan Manuel Rojas, gerente general de Creative Forward Films SAC (en el Perú), que ha realizado estudios orientados al tema audiovisual en la Universidad Inca Garcilaso de la Vega, la Universidad Católica Argentina y la Pontificia Universidad Católica del Perú. El propósito de esta conversación fue que se conociera de manera panorámica en qué consiste la formación de un comunicador y cómo esta es de utilidad para emprender un trabajo dirigido a la (...) práctica de lo audiovisual. Con las experiencias del entrevistado, se consigue construir una idea del universo cinematográfico en cuanto al desarrollo de los guiones y sus estructuras, el dominio especializado del lenguaje como herramienta fundamental y persuasiva para la publicidad, la crítica a las producciones de cine, los concursos que se promueven para respaldar la labor de los directores, etc. (shrink)

El presente libro recopila algunas de las mejores investigaciones presentadas en el “IX Coloquio Internacional de Estética y Arte” en La Habana en diciembre del 2015, redactadas ahora a modo de artículos. La estética y el arte a debate II está compuesto por 27 artículos y se encuentra dividido en cinco bloques que, de alguna manera, reflejan las temáticas centrales alrededor de las cuales giró el encuentro del 2015. Los bloques temáticos son: 1 Arte, estética y política, 2 Cine (...) y medios audiovisuales, 3 Nuevas prácticas artísticas, 4 Arte y cuerpo y 5 Miradas clásicas. (shrink)

En el Perú, se han consumido películas y obras literarias de terror, pero la recepción nunca ha sido tan buena. Una explicación a ese problema es que el tiempo de publicación o estreno compite con el de otros países, donde ya ha habido un mejor tratamiento. Este tema polémico implica un estudio muy minucioso desde sus bases concomitantes. Por eso, para este artículo se planteó como objetivo el análisis comparativo del paradigma del terror en el Perú en los dos últimos (...) siglos con el desarrollado en Europa y Norteamérica, desde los ámbitos de la Literatura y el Cine. Metodológicamente, hubo un trabajo de documentación de fuentes universales acerca del terror que permitió identificar cómo se construyó este concepto en territorio nacional. A la vez, se planteó de forma panorámica una estructura del terror sobre la base de críticas artísticas, obras literarias y películas afines. Fue a partir de allí que se detectaron una desventaja y una falta de recursos para el caso nacional. Como resultado, se encontró que el consumo de estas producciones nacionales de terror era neurálgico; aunque carecían de propuestas auténticas y modernas. Al parecer, eso no importaba al público. De esa manera, se concluyó que iba a ser indispensable la revisión historicista de las producciones literarias y cinematográficas del terror para iniciar un tratamiento inusitado. (shrink)

Leyendo algunos textos «marginales» de Jacques Derrida, especialmente en sus últimos trabajos, desde la perspectiva de las relaciones entre la experiencia biográfica y los intereses filosóficos, este ensayo trata, por un lado, de las reflexiones del filósofo acerca del cine como un desarrollo de la tradición contemporánea fundada muy particularmente por Walter Benjamin y Hugo von Hofmannsthal; y por otro, el artículo se centra en el «fantasma» o «espectro»: un concepto básico a la par que clásico tanto del cinematógrafo (...) como del psicoanálisis. De este modo, se quiere mostrar cómo el pensamiento derridiano introduce una variación radical y original en la estética moderna, incluyendo su primera o primitiva acepción: «percepción por los sentidos». -/- Based on the reading of some marginal texts of Jacques Derrida, especially his later works, from the perspective of the relation between biographical experience and philosophical interests, this essay deals, on one hand, with this philosopher´s reflections as to Cinema and its development as a contemporary tradition, as founded very particularly by Walter Benjamin and Hugo von Hofmannsthal. On the other hand, this papers concentrates on another basic and also classical concept of Cinema and psychoanalysis: the concept of phantom or spectre. In this way, the intention is to show how derridian thought introduces a radical and original variation in modern esthetics, including its first or primitive acceptation or perception by the senses. (shrink)

En este texto nos proponemos abordar la última clase del semanario de Deleuze sobre el poder en Foucault a partir de dos momentos. El primero tiene que ver con el concepto de imagen y la interpretación sobre el cine que ya venía siendo una constante —aunque marginalmente— en estas clases de Deleuze. Seguidamente, el segundo momento tiene que ver con la relación entre poder y resistencia que arroja como resultado una interpretación del pensamiento de Foucault por parte de Deleuze (...) como una obra viva y en constante construcción. Así, cumpliremos con la exigencia de una lectura que invita a pensar en los conceptos como herramientas de análisis integradas al desarrollo de situaciones donde el poder se presenta como noción central. (shrink)

El cine de Jim Jarmusch es reconocible por captar momentos de quietud en los que la acción y el drama son secundarios. Es por ello que su film Only Lovers Left Alive ha sido tan destacado por críticos y académicos. Esta película ha llevado a la pantalla la estética ruinosa de Detroit. Este artículo amplía esas recientes investigaciones, para postular que la Detroit de Jarmusch es una ciudad estéticamente inorgánica. Siguiendo a grandes rasgos los lineamientos de Wilhelm Worringer, se (...) analiza el estilo postindustrial de la arquitectura de Detroit y la figura del vampiro. Esto permite concluir que lo inorgánico —Detroit— tiene capacidades estéticas propias, las cuales son exaltadas por el particular estilo de Jarmusch. (shrink)

In the course of his discussion of perception, Searle criticizes representative theories in general. In this paper I will argue that, even though his criticisms may be adequate regarding a certain form of these theories, perhaps the most frequently defended by philosophers of perception, a version I will outline here scapes to them. A second issue I raise concerns Searle’s claim that his theory of perception is a form of direct realism. I will raise difficulties for Searle’s attempt to maintain (...) at the same time a “token-reflexive” theory of perception and the thesis of direct realism. (shrink)

Carel Fabritius left behind few but important works of art. We are concerned here with the View in Delft, and attempt to make two points about it. The first is that this small painting manages to break away from the classical perception of perspective, an endeavor informed mostly by new findings in the field of optics of the time. The second point, theoretically related to the first, stresses compositional elements that would bring View in Delft closer to a meditation on (...) the fleetingness of life, making it a "town-scape" vanitas. (shrink)

Este artículo extrapola conceptos cinematográficos que desarrollan Gilles Deleuze y Alain Badiou, tales como movimiento, cuadro, plano y montaje. El propósito de corroborar estas categorías es para articularlas en el largometraje del director Melinton Eusebio, Jarjacha. El demonio del incesto (2000), y detectar la cosmovisión concomitante que prevalece en una localidad distanciada de la capital, caracterizada por la presencia andina de una tradición y una organización política basada en el sometimiento de una localidad hacia un alcalde, quien dictamina y castiga (...) a través de una personificación endemoniada. Este análisis será factible, una vez que se diferencien los instantes privilegiados y ordinarios, que abarcan las escenas de la película de acuerdo con su intencionalidad. De ese modo, se comprenderá el funcionamiento del filme desde una perspectiva más contundente y eximia para el espectador, además de que logrará reconocer los momentos fundados desde la realidad y lo real. (shrink)

Care este statutul moral al copiilor? Ce înseamnă egalitatea morală dintre copii şi adulți? Care sunt constrângerile pe care le impune acceptarea acestei egalități în ceea ce priveşte felul în care pot fi tratați copiii în familie sau în societate ? Cine are ce fel de responsabilitate pentru copii ? În capitolul de față voi discuta astfel de întrebări. Voi analiza relația dintre copii, părinți şi stat, în dimensiunea ei practică (felul în care ne raportăm la copii), din punct (...) de vedere legal (constrângerile legale asupra felului în care ne raportăm la copii) şi din punct de vedere moral (cum ar trebui să ne raportăm la copii). Voi începe cu o scurtă incursiune în istoria relațiilor dintre copii, părinți, şi stat, atât din punct de vedere legal, cât şi filosofic. Voi prezenta conceptul de statut moral şi ideea de egalitate morală între copii şi adulți. Voi ilustra schimbările sociale şi legislative în ce priveşte acceptarea statutului moral al copiilor şi a egalității morale între copii şi adulți, folosind exemple din România şi Suedia. Voi examina dinamica dintre aspirațiile legale şi morale la care aderă România în ce priveşte statutul moral al copiilor şi normele sociale despre copii, copilărie, şi familie, care nu sunt întotdeauna în acord cu aceste aspirații. Voi urmări apoi schimbările care au avut loc în ultimele decenii în ce priveşte limitele responsabilității parentale. (shrink)

This paper aims to clarify the nature of understanding in medicine. The first part describes in more detail what it means to understand something and links a type of understanding (i.e., objectual understanding) to explanations. The second part proceeds to investigate what objectual understanding of a disease (i.e., biomedical understanding) requires by considering the case of scurvy from the history of medi- cine. The main hypothesis is that grasping a mechanistic explanation of a condi- tion is necessary for a (...) biomedical understanding of that condition. The third part of the paper argues that biomedical understanding is necessary, but not sufficient for understanding in a clinical context (i.e., clinical understanding). The hypothe- sis is that clinical understanding combines biomedical understanding of a disease or pathological condition with understanding illness, which involves some degree of personal understanding of the patient. It is argued that, in many cases, clinical understanding necessitates adopting a particular second-personal stance and using cognitive resources in addition to those involved in biomedical understanding. (shrink)

This study firstly addresses three threads in Chris Marker’s work – theology, Marxism, and Surrealism – through a mapping of the work of both Giorgio Agamben and Jacques Derrida onto the varied production of his film and photographic work. Notably, it is late Agamben and late Derrida that is utilized, as both began to exit so-called post-structuralism proper with the theological turn in the late 1980s and early 1990s. It addresses these threads through the means to ends employed and as (...) ends proper (as production of semi-autonomous works that also, paradoxically, index a much larger field of inquiry and theoretical praxis). It is perhaps French “schizophrenia” regarding theological versus political agency that best accounts for the sardonic deployment of irony and humor in Marker’s work in the face of Big History. Such means to ends (plus a subtle anti-intellectualism vis-à-vis fashionable academic trends) tend to underscore the severity and ultimate sincerity of Marker’s overall cultural-political project. -/- Dossier Chris Marker is also a study of a late-modern chiasmus, impersonal-personal agency, as it comes to expression in the works of Marker, as the dynamic interplay of political and subjective agency. As chiasmus, the complementary halves of this often-apocalyptic dynamis (a semi-catastrophic, temporal or historical force-field) also – arguably – secretly agree to meet, through the work of art, in the futural (problematized in contemporary French post-phenomenological and post-post-structuralist theory as “the event).” Consistent with the classical figure of concordia discors, Marker resolves these irreducible warring aspects of life experience in an atemporal and ahistorical moment that inhabits the work of art from its inception. This redemptive aspect in art is also the ultimate gesture of the artwork as autonomous subject and “mask” (or “screen”) for forces that reside beyond the frame of the image or work, as its proverbial Other, or within the frame, as other to that Other. -/- Despite the complications of the as-yet unresolved post-modern condition (its nihilist-relativist bias), and its similar, mostly circular concerns with the image and/or media, Marker’s work is clearly not post-modern. In fact, when tested against immemorial cultural epiphenomena, that work withstands all attempts at categorization and/or art-historical analysis proper. It remains unassimilable to the post-modern cause ... What emerges, upon closer examination, and through rigorous re-contextualization, is the prescient force of Marker’s works toward that futural state buried in art that is also “theological,” versus atheological, and heedlessly anterior to cultural politics per se. -/- In the case of Marker, this age-old or immemorial “thing-in-itself” (the artwork as image of world-chiasmus) finds its foremost or penultimate formation in his very-still photography – the singular images that are also the building blocks for his renowned ciné-essays. Not without irony, this same austere, reductive force of the still image (as form of proscription) also inhabits the more complex, synthetic works (or montages) that he has formulated and presented “dramatically,” here and there, through the often-sketchy apparatuses of his new-media experiments, as of the late 1980s. Ultimately, this world-image as chiasmus was always present within his earliest literary projects, from the 1940s forward – most especially in books and essays, with or without actual images. -/- Marker’s “return” to photography (to exhibiting still photography in galleries), in the late 2000s, is in many ways a return to the singular object of the artist-critic’s desire; the image in/for itself, while that image – endlessly troubled or interrogated for decades – continues to speak “in tongues” anyway, often against, or oblivious to, the voice of the author/artist/narrator. -/- Marker is a High Romantic Christian Marxist. The “Christic” aspect is rightly well-hidden, but emerges when the eschatological versus historical center of his work is exposed (the existential-metaphysical fuse such as also inhabits the works of Caravaggio), and when his early years are examined in light of his later and/or final years. Marker’s semi-personal/semi-impersonal apocalyptic vision is writ large in diverse works that cross decades, figuring a redemptive, world-shattering formation of art as pleroma. (shrink)

A lie is neither a false proposition, nor a mistake, nor a mere fiction; it is a type of fiction, an act, and precisely an intentional act. An act calls for a subject, and therefore a lie is inseparable from its subject. Together, they make up a real object: it has to be real, since a lie produces effects, and the cause-effect relationship only holds between real beings. Like every real object, a lie unfolds in a context. But there is (...) more: it identifies a context. Laz nije ni pogresna tvrdnja, ni greska, niti pak puka fikcija; ona predstavlja odredjeni tip fikcije, cin - tacnije - intencionalni cin. Cinu je potreban subjekat, te je stoga laz neodvojiva od svog subjekta. Oni zajedno cine stvaran objekat: on mora biti stvaran,buduci da laz proizvodi posledice, a odnos uzroka i posledice vazi jedino izmedju stvarnih bica. Kao i svaki objekat, laz se obelodanjuje u kontekstu. Ali to nije sve, ona identifikuje kontekst. (shrink)

La finalidad del presente ensayo consiste en partir de las nociones interrelacionadas de "capitalismo mundial integrado" (Guattari) y de "sociedad de control" (Deleuze) para intentar una deriva que cruce géneros, épocas y nombres propios: de la filosofía al cine y a la poesía (caminos de ida y vuelta), de Benjamin a Serres pasando por Homero, Kavafis, Cioran o Godard, del tardío imperio romano y sus incertidumbres a la imprecisión de nuestro propio tiempo. Posiblemente, pensar hoy la identidad humana sea (...) como nunca antes un asunto de mezcla, de viaje a través de territorios viejos que demandan una nueva cartografía. -/- The purpose of this essay is to depart from the interrelated notions of "whole global capitalism" (Guattari) and the "control society" (Deleuze) to attempt a drift across genders, epochs and proper names: from philosophy to cinema and poetry (roundtrip roads), from Benjamin to Serres, passing through Homer, Kavafis, Cioran or Godard, from the late Roman empire and its uncertainties to our own time. Possibly, thinking today about human identity is as never before, a matter of mixture, of travel through old territories that demand new maps. (shrink)

English Title: Time and scansion: rythmical meaning of Duration between Husserl and Bachelard. -/- Abstract: Inside phenomenological search, present time and instant live inside a troubled dialectic: for Husserl present runs, widening out past and future, in the same moment, like the Heraclitean bowstring which stretches between two dimensions. Gaston Bachelard, on the contrary, is the thinker of Discreteness, where temporal continuum is linked to the reciprocal differentiating of instants in the duration. So, the conceptions of time inside these philosophers (...) seem to be opposed one to the other, but inside these two modalities of scansion we meet a steady thread, which underlies both the interpretations, which precipitate one on the other. Let’s read the taking shape of the positions inside La dialectique de la durée (1936) and in Husserl’s writings on attention, linked to the rise of an aspect of the thing above the others (1904 -1905) treated in Husserliana XXXVIII (Wahrnehmung und Aufmerksamkeit, Texte aus dem Nachlass, (1893 – 1912). /// -/- Resumen: En la investigación fenomenológica los conceptos de instante y presente viven in potente una abierta tensión constitutiva: en la filosofía de Husserl es el presente el que transcurre, dilatándose conjuntamente hacia el pasado y el futuro como la heraclítea cuerda del arco, que se extiende entre los dos lados de una dirección unitaria y continua. Gaston Bachelard, por el contrario, es un pensador de la discreción, no existe un continuo temporal sino una gran sutura en la que los instantes se diferencian en la duración. Las concepciones del tiempo entre los dos filósofos parecen oponerse la una a la otra y, sin embargo, entre las dos formas de escansión, existe un hilo firme, que ciñe las dos interpretaciones, haciéndolas precipitar una dentro de la otra, en nombre del contenido perceptivo. Las dos posiciones emergen con su diferencia en La dialéctica de la duración [1936] y en los textos que Husserl ha dedicado al tema de la atención y el interés [1898; 1904; 1905]. -/- . (shrink)

Aktivnost integracije i distribucije prožima cjelokupni čovjekov jezik, mišljenje i djelovanje; njegov praktični i teorijski um, uz pomoć malog broja operacija (konjunkcija, negacija, kvantifikacija) koje čine logičke konstante, sabire i razdjeljuje varijabilne elemente jezika, svijeta i mišljenja u beskonačne konačnosti (skupovi, klase, relacije, atributi) u kojima se koreliraju realne stimulacije i virtualne simulacije, čijom se konstrukcijom, rekonstrukcijom i dekonstrukcijom formiraju i transformiraju "dobro uređene formule" jezičko-gramatičkih i mentalno-psiholoških struktura koje se u svijetu saznanja imenuju pojmom svijeta, pojmom jezika, pojmom duha. (...) Svijet pojmova, koji se uzima u kvantificiranoj formi govora / "(x) (Fx) / kao realni ili egzistentni, a u substitutivnoj formi / " { x : Fx}" / kao virtualni ili subzistentni zbog apstraktnosti klasa i relacija, konstruira mrežu multipliciranih logičkih općenitosti, njihovih relacija ili zakonitih sukcesija koje se mogu izraziti, parafrazirati i prevesti iz jedne notacije u drugu salva veritate ed salva congruentia. (shrink)

Hace ya más de quince años que unos jóvenes cineastas dieron un giro inesperado al contexto cinematográfico uruguayo. Inés Bortagaray, figura clave del actual escenario cultural del país, formó parte de aquel fenómeno cuando, siendo estudiante de Ciencias de la Comunicación en la Universidad Católica del Uruguay, compartió clases, conversaciones sobre cine y buenos momentos de aprendizaje con un grupo de amigos que trastocarían el establishment del cine nacional afianzado durante años por la crítica conservadora. Inés Bortagaray nos (...) habla de su etapa de formación personal y artística junto a aquel grupo de amigos, pero también del significado del guion, de su proceso creativo en la soledad y en la compañía del director o de otros guionistas, y en definitiva, de la autoría compartida en aras de algo mayor: el cine. (shrink)

Hace ya más de quince años que unos jóvenes cineastas dieron un giro inesperado al contexto cinematográfico uruguayo. Inés Bortagaray, figura clave del actual escenario cultural del país, formó parte de aquel fenómeno cuando, siendo estudiante de Ciencias de la Comunicación en la Universidad Católica del Uruguay, compartió clases, conversaciones sobre cine y buenos momentos de aprendizaje con un grupo de amigos que trastocarían el establishment del cine nacional afianzado durante años por la crítica conservadora. Inés Bortagaray nos (...) habla de su etapa de formación personal y artística junto a aquel grupo de amigos, pero también del significado del guion, de su proceso creativo en la soledad y en la compañía del director o de otros guionistas, y en definitiva, de la autoría compartida en aras de algo mayor: el cine. (shrink)

Hace ya más de quince años que unos jóvenes cineastas dieron un giro inesperado al contexto cinematográfico uruguayo. Inés Bortagaray, figura clave del actual escenario cultural del país, formó parte de aquel fenómeno cuando, siendo estudiante de Ciencias de la Comunicación en la Universidad Católica del Uruguay, compartió clases, conversaciones sobre cine y buenos momentos de aprendizaje con un grupo de amigos que trastocarían el establishment del cine nacional afianzado durante años por la crítica conservadora. Inés Bortagaray nos (...) habla de su etapa de formación personal y artística junto a aquel grupo de amigos, pero también del significado del guion, de su proceso creativo en la soledad y en la compañía del director o de otros guionistas, y en definitiva, de la autoría compartida en aras de algo mayor: el cine. (shrink)

În interpretarea tradițională, Republica este o continuare a discuțiilor din Gorgias, conform cărora virtutea și legile polis sunt un truc inventat de o masă de oameni slabi pentru a capta pofta de putere a celor mai buni indivizi, puțini la număr dar înclinați în mod natural să conducă. Tezele lui Calicles din Gorgias se aseamănă cu ideile expuse de Trasymachus în Cartea I din Republica. Tezele politice centrale exprimate de Socrate în Republica sunt: cei mai buni conducători sunt înțelepți, cei (...) mai buni conducători guvernează în folosul celor conduși și nu de dragul lor, este foarte puțin probabil ca un oraș să aibă cei mai buni conducători pentru că există o prăpastie între valorile majorității oamenilor și valorile celor înțelepți, cel mai mare rău adus unui oraș sunt luptele civile pentru cine ar trebui să conducă, armonia între cetățeni cu privire la cine ar trebui să conducă, și armonia impune ca orașul să cultive virtutea și statul de drept. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.10586.62404. (shrink)

En "La sensibilidad oculta" se analizan y critican los elementos de la ideología contemporánea que imposibilitan al ciudadano entender su vida cotidiana. La filosofía, el cine, el rock y la arquitectura sintetizan muchas de las pasiones que atormentan a los sujetos en nuestra época. En esas pasiones podemos reconocer la problemática que recorre el planeta: desde las relaciones amorosas hasta la idea de familia, del trabajo asalariado a la desocupación. En todo ello parece ocultarse una búsqueda incesante de comunidad (...) que jamás resulta satisfecha ni en familia ni fuera de ella, con trabajo o sin él. (shrink)

Com o propósito de analisar a relação entre ser e movimento a partir dos conceitos de ato e potência, elaboramos um mapeamento do livro Θ da Metafísica, capaz de orientar o entendimento de sua estrutura central. Visto como um dos modos de se dizer o ser, o ser em ato e em potência é parte integrante e fundamental da investigação metafísica. A distinção entre ser em ato e em potência pretende resolver o clássico problema do não-ser que vem a ser, (...) mostrando como o não-ser é apenas não-ser ainda em ato, mas já é ser em potência e este guarda as condições para sua necessária atualização. A reconstrução argumentativa de Θ procurou ressaltar três aspectos principais: (1) Ato e potência funcionam como um elemento de conexão entre as outras ciências – práticas, produtivas e teóricas – que são subordinadas à Ciência do Ser enquanto Ser, a Metafísica. (2) Há uma forte relação entre o par conceitual ato/potência e os outros conceitos fundamentais da filosofia aristotélica, tais como: substância, forma, matéria, ação, bem, natureza e fim. Desse modo, ato e potência somente serão plenamente compreendidos se também forem considerados esses outros conceitos. (3) Há uma relação direta entre os dois sentidos em que ato e potência podem ser entendidos - o cinético e o metafísico - e a seguinte divisão interna de Θ: de Θ1 a Θ5 a investigação está centrada sob o ângulo do movimento, é o momento cinético, em que Aristóteles dedica-se mais à análise da potência caracterizada como um princípio de movimento. (shrink)

The following Introduction briefly traces, albeit in jarring cuts, the evolution of caste question and its relationship with Indian cinema. It also tries to point out some aspects of Indian film theory, its lacunae and hopes that some of the questions raised here may give rise to future works by other (better) theorists. Pre-Independence cinema in India rarely addressed caste question, and if it did, then it was through an abstract global humanist lens. This tendency to address caste through a (...) hollow and empty shell of a theoretical model unfortunately has stuck around even in these times, and only found newer ways to reinvent itself in Neoliberal times. To understand the reason of Indian cinema’s lack of addressing caste more directly and pointedly, it has to be seen as part of a historical process. Only then can we see the history of ideology that is “outside of itself”, that is, in the material conditions that made possible Indian caste-society as well as its cine-culture. It also tries to raise questions about the film form, and its many possibilities of experimentation with the caste question (i.e. both in ideological and experiential possibilities). Lastly, it introduces some of the key works in this issue. Of course, with the hope that the readers will forgive and give respite to the many lacuna of the issue, as well as the Editor himself. (shrink)

Include Ghidul Comisiei Europene pentru traducătorii din Uniunea Europeană Despre traducere şi traducători, teorii ale traducerilor, traducerea asistată pe calculator, şi software utilizat în traduceri. Include Ghidul Comisiei Europene pentru traducătorii din Uniunea Europeană şi legislaţia specifică traducerilor şi traducătorilor. Fidelitatea (sau loialitatea) şi transparenţa, idealurile duale în traducere, sunt de multe ori în conflict. Problema fidelităţii versus transparenţă a fost formulată şi în termeni de “echivalenţă formală” şi ” echivalenţă dinamică, sau funcţională“. Cele din urmă expresii sunt asociate cu (...) traducătorul Eugene Nida şi au fost iniţial inventate pentru a descrie modalităţi de traducere a Bibliei, dar cele două abordări sunt aplicabile la orice traducere. În general, traducători au căutat să păstreze contextul în sine prin reproducerea ordinei iniţiale a sememelor, şi, prin urmare, ordinea cuvintelor - atunci când este necesar, reinterpretarea structurii gramaticale reale, de exemplu prin trecerea de la starea activă la cea pasivă sau invers. Diferenţele gramaticale dintre limbile cu "ordinea fixă a cuvânului" (engleză, franceză, germană) şi limbile cu "ordinea liberă a cuvântului" (de exemplu, greacă, latină, poloneză, rusă) nu a fost un impediment în acest sens. Caracteristicile sintaxei speciale (propoziţie-structură) a textului în limba sursă sunt adaptate la cerinţele sintactice ale limbii ţintă. Rolul traducătorului în legătură cu un text a fost comparată cu cea a unui artist, de exemplu, un muzician sau actor, care interpretează o lucrare de artă. Traducerea, ca şi alte arte, implică inevitabil alegeri, şi alegerea implică interpretare. CUPRINS: Traduceri - Teorii - - Teoria occidentală a traducerilor - - Tradiţii mai puţin răspândite - - - Orientul Apropiat antic - - - Orient - - - Lumea islamică - Fidelitate versus transparenţă în traduceri - Echivalenţa în traduceri - Traducerea inversă - Traducători - - Traducători interpreţi - - - Notiţe folosite de traducătorii interpreţi - - Traducere umană sau traducere automată pe Internet? - - Traducerea asistată de calculator - Traducerea automată - Traducerea literară - - Traducerea poeziilor - - Traducerea textelor cântecelor - - Traducerea textelor religioase - Traducerea colaborativă - - Relaţia cu cloud computing - Nedeterminarea traducerilor - - Nedeterminarea referinţei - - Nedeterminarea holofrazică - - Observaţii generale - - Distincţie analitic-sintetică - Glosa interliniară - - Structura - - Punctuaţia Traducerea homofonică - Versurile cântecelor - Subtitrarea - - Crearea, livrarea şi afişarea de subtitrări - - Traducerea subtitrată - - - Subtitrarea Internaţionalizare şi localizare - Diferenţe în procesele de internaţionalizare şi localizare în traduceri - Localizarea - - Internaţionalizare, globalizare, localizare - - - Traducere versus localizare - - - Globalizarea versus localizare - - Etichete de limbă şi coduri - Localizarea site-urilor web - - Procesul - - Localizarea în zona de administrare - - Afacerea localizării site-ului - Localizarea jocurilor - - Sarcini şi provocări - - Valori lingvistice - - Tipuri de text şi formate de fişiere - - - Manual - - - Ambalaj - - - Fişier ajutător (readme) - - - Site-ul oficial - - - Dialog pentru dublaj - - - Dialog pentru subtitrare - - - Interfaţa utilizator - - - Arta grafică cu cuvinte - Localizarea socială - - Obiective - - - Localizarea comercială şi necomercială - Pseudolocalizarea - - Procesul de localizare - - Pseudolocalizarea în Microsoft Windows - - Procesul de pseudolocalizare la Microsoft - - Instrumente de pseudolocalizare pentru alte platforme Traduceri asistate de calculator - Aplicaţii - Concepte în traducerea asistată pe calculator - - Software de memorare a traducerii - - Software de limbaj ale motoarelor de căutare - - Software de gestionare a terminologiei - - Software de aliniere - - Traducere automată interactivă - - Traducere colaborativă - Software pentru traducerea asistată pe calculator - - Software - - Formate de fişiere suportate - - SO - - Licenţa - - GlobalSight - - gtranslator - - Lokalize - - MemSource - - MetaTexis - - OmegaT - - Open Language Tools - - Poedit - - Pootle - - SDL Trados - - TM-database - - Virtaal - - Wordfast PRO - - XTM Cloud - Traduceri în/din limba română cu Miscrosoft Word Traducerea automată - Abordări în traducerea automată - - Traduceri automate pe bază de reguli - - - Traduceri automate pe bază de transfer - - - Traduceri automate interlinguale - - - Traduceri automate pe bază de dicţionar - - Traducere automată statistică - - Traducere automată pe bază de exemple - - Traducere automată hibridă Baze de date - Terminologia Interactivă pentru Europa - - Eurodicautom - Google Translator Toolkit - BabelNet - - Statistica BabelNet - - Aplicaţii Dicţionare - Dicţionare bilingve - - Istoria - - Utilizare - - Formate - - Distribuţia - - Dicţionare multilingve - Provocări în domeniul dicţionarelor bilingve - Cărţi de fraze (Ghiduri de conversaţie) - - Structura - - De notat Legea nr. 178/1997 Ghidul UE - Întâi reflectaţi, apoi redactaţi - - Cine va citi documentul? - - Care este rezultatul urmărit? - - Ce trebuie să includă documentul dumneavoastră? - Cititorul are întâietate - - Stil direct şi interesant - Organizaţi documentul - - La început - - Pe parcursul redactării - SOS: Scurt, la obiect şi simplu - - Scurt, la obiect… - - ... şi simplu - - Un stil simplu şi neîncărcat înseamnă, de asemenea: - Fiţi logici – structuraţi-vă frazele - Evitaţi substantivele inutile – formele verbale sunt mai dinamice - Fiţi concreţi, evitaţi abstractizările - Optaţi pentru diateza adecvată - - Acolo unde este necesar, precizaţi agentul - Evitaţi „prietenii falşi”, jargonul, acronimele şi siglele - - Evitaţi „prietenii falşi” - - Evitaţi sau explicaţi jargonul - - Fiţi atenţi la acronime şi sigle - - Înainte de final, revizuiţi şi verificaţi - - Aveţi nevoie de ajutor? Citate Referinţe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing. (shrink)

Resumen: Resulta incuestionable la importancia que el filósofo francés Gilles Deleuze otorga al cinematógrafo. Conforme a su teoría del conocimiento, si la filosofía "piensa" mediante conceptos, el cine "piensa" mediante imágenes: se trata de un medio de creación artística a la vez que de reflexión (distinta de otras formas de "escritura") acerca de los problemas de la condición humana. De hecho, afirmamos que el propio pensamiento de Deleuze guarda mucho en común con las técnicas cinematográficas, al igual que sucedería (...) en la literatura del siglo XX, por ejemplo en James Joyce (en lengua anglosajona) y Jorge Luis Borges (en lengua castellana). -/- Abstract: There is no doubt as to the importance that cinematography has for the French philosopher Gilles Deleuze. According to Deleuze's theory of knowledge, just as philosophy "reasons" through concepts, cinema "reasons" by means of images. Cinema is a means of artistic creation and at the same time reflects in a way distinct from writing on the problems of the human conditions. In fact, this essay argues that Deleuze's own thought had much in common with cinematographic techniques, a relation which occurred in the twentieth century literature of James Joyce (in the English language) and Jorge Luis Borges (in the Spanish language). (shrink)

Telelucrul, ca un nou mod de a lucra prin efectuarea unei activităţi (forme de muncă) flexibile în timp şi la distanţă, utilizând tehnologia informaţională şi comunicaţiile avansate, se concretizează în teleactivităţi şi teleservicii. În ultimii ani, s-au dezvoltat rapid noi tehnologii informaţionale şi de comunicare, astfel încât în centrul dezbaterilor ştiinţifice, politice şi economice din ultima perioadă a stat apariţia şi dezvoltarea Societăţii Informaţionale, generatoare de noi oportunităţi de muncă dar şi de schimbări esenţiale în ceea ce priveşte natura muncii (...) şi modul de lucru, schimbări comparabile cu cele petrecute în revoluţia industrială. În acest context, telelucrul a devenit domeniu strategic din punct de vedere teoretic şi practic, deoarece reprezintă o soluţie cu potenţial practic important; se poate dezvolta repede; poate influenţa în bine viaţa multor europeni; este un excelent promotor al noilor procese şi tehnologii avansate; este o componentă a noii revoluţii ştiinţifice şi tehnologice, orientată spre societatea bazată pe informaţie şi cunoaştere. CUPRINS: - Introducere - - Ce este Telelucrul - - Definitii - - Avantaje si dezavantaje - - Alte aspecte de interes general - Tipuri de telelucru - - Integral / partial - - La domiciliu - - Telecentre - - - Tipuri - - Comparatie intre lucrul la domiciliu si in telecentre - - Lucrul in cadrul unor organizatii - Dotarea individuala a telelucratorului - - Software - - Hardware - - Internet - Promovarea ca telelucrator - - Cine poate fi telelucrator - - Resume - - Scrisoarea de intentie - - Marketing - Strategii pentru telelucru - - Evaluari de pret ale serviciilor de telelucrator - - Cautarea joburilor - - Telelucrul ca o afacere - - Planul de actiune - - Strategia UE in domeniul telelucrului - Aspecte legislative - - Contracte pentru telelucratori - - Plata telelucratorilor pentru serviciile prestate - Implicatii guvernamentale in promovarea telelucrului - Cum se poate promova un proiect propriu Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

En los últimos años, al menos en las llamadas sociedades occidentales, se ha consolidado una clara tendencia a consumir productos que pretenden promover un estado de nostalgia en el consumidor: moda, cine, televisión... Todo lo que atañe al consumo de masas, en su estética, se viste con elementos que intentan evocar parte del pasado de su target, y funciona. En este artículo analizaremos, entendiendo el consumo solo como la expresión más patente, qué nos motiva a buscar estímulos que evoquen (...) el pasado, qué nos empuja a él y cuánto tiene que ver en ello el estado de angustia al que nos arrastra el tipo de circunstancia que vivimos. Intentaremos demostrar cómo la nostalgia, más allá de tópicos, se ofrece como el efugio más accesible y eficaz para enmascarar temporalmente esa angustia provocada por un medio percibido como inhóspito y fragmentado, y sin necesidad de renunciar a sí mismo. / -/- In recent years, at least in the so-called western societies, a clear trend has been es- tablished to consume products that aim to promote a state of nostalgia in the consumer: fashion, cinema, television... everything that concerns mass consumption, in its aesthetics, it dresses with elements that try to evoke part of its target's past, and it works. In this article we will analyse, understanding consumption only as the most obvious expression, what motivates us to seek stimuli that evoke the past, what pushes us to it and how much does the state of anguish to which the type of circumstance draws us have to do with it that we live. We will try to demonstrate how nostalgia, beyond topics, is offered as the most accessible and effective refuge to temporarily mask that anguish caused by a medium perceived as in- hospitable and fragmented, and without the need to renounce itself. (shrink)

The contribution of women to the development of societies and medicine around the world cannot be overstated. Their contribution to medicine is great; this is seen, in particular, in their role among other physicians, obstetricians, nurses, herbalists, and assistant physicians. Despite the significant contribution of women to medicine and health care, the have often been largely omitted in the history of medicine and other scientific literature. Therefore, my study contains an obvious novelty: the urgent need to consider the diverse role (...) of women in the history of Ghana's health care, hence my recent empirical study on the contribution of women to biomedical care in Obuasi, in the Asante Region of Ghana. (shrink)

Spanish translation, with some additions, of "Spectators and Giants in Rousseau and Víctor Erice.".

Tom Six’s The Human Centipede (First Sequence) (2009) and The Human Centipede II (Full Sequence) (2011) are based on a disturbing premise: people are abducted and stitched together mouth-to-anus. The consequent combinations of faeces and bloodshed, torture and degradation have been roundly vilified by the critical press. Additionally, the sequel was officially banned or heavily censored in numerous countries. This article argues that these reactive forms of suppression fail to engage with the films themselves, or the concepts (such as disgust (...) and offense) on which those judgements are made. Six’s films are far more sophisticated than has been accounted for. These films wear their generic lineage on their grimy sleeves, contextualising conventional motifs such as the mad scientist archetype against contemporary cultural anxieties regarding the body, sex and violence. Furthermore, Six’s constructed persona exposes the interplay between commercial success, grotesquery and censoriousness as a cyclic system that can be abused. Thus, the series epitomises how repulsion can be strategically utilised. Six anticipates his detractors’ offense, and disarms them of their ability to critique his films without adding to their notoriety. The Human Centipede films demonstrate how controversy can be tactically generated to create meaning. (shrink)

Taking as starting point Akira Kurosawa’s film, I analyse the tension between the reconstructive nature of memory and the possibility of knowing truths from the past, and I explore if the tendency to align our personal memories to our present interests necessarily leads to an sceptic and relativistic vision of the knowledge from the past.