Fenomenologie není pouze specifická metoda filosofického zkoumání, ale též svébytná filosofická pozice. Husserl je znám a diskutován spíše jako autor právě zmíněné metody, ovšem ta přeci měla sloužit jakožto organon pro vytvoření samostatné filosofické nauky. Proto se bude v příspěvku věnovat pozornost Husserlovu chápání toho, co je to filosofie, a to v kontrastu proti dobově populárním filosofickým pozicím, jimiž byly naturalismus a filosofie světového názoru s jeho nejodpudivější podobou nazývanou Husserlem pejorativně „Tiefsinn“: důvtipná duchaplnost. Husserl zamýšlí odstranit oba (...) zmíněné typy filosofie skutečně přísně vědeckou filosofií, jež bude filosofií fenomenologickou. (shrink)

English: In this paper I indicate why I consider 'experimental philosophy' to be good news, though not as good as it could be, and not as all that new. I'll argue that there is no need to restrict experimental philosophy to eliciting intuitions through questionnaires. I'll indicate that good examples of experimental philosophy already exist in Artificial Intelligence and Cognitive Neuroscience. Dutch: Hieronder wil ik proberen aan te geven waarom ik de experimentele filosofie weliswaar als goed nieuws beschouw, maar (...) niet half zo goed als zou kunnen, en ook niet als echt nieuw. Qua filosofische experimenten beperkt de XF-beweging zich vooralsnog onnodig door haar focus op het eliciteren van intuïties, terwijl er reeds lang diverse goede voorbeelden van XF bestaan op het gebied van de kunstmatige intelligentie en de cognitieve neurowetenschap. (shrink)

O introducere prin noțiuni de bază în lumea filosofiei, cu răspunsuri la cele mai profunde întrebări pe care ni le punem cu toții, prin prisma celor mai mari filozofi din lume, de la Platon și Confucius până la gânditorii moderni. Un ghid pentru natura fundamentală a existenței, a societății și a modului în care gândim. După o prezentare generală a filosofiei, cu istoria filosofiei, ramuri ale filosofiei, concepte filosofice și școli și tradiții filosofice, sunt abordate subiecte specifice în filosofie, (...) precum Dumnezeu (religia), binele și răul (etica), drepturile animalelor, filosofia politicii, aparență și realitate, filosofia științei, filosofia minții, și arta (estetica). Filosofia este studiul problemelor generale și fundamentale cu privire la chestiuni precum existența, cunoașterea, valorile, rațiunea, mintea și limba. Metodele filosofice includ întrebări, discuții critice, argumente raționale și prezentări sistematice. Întrebările filosofice clasice includ atât întrebări abstracte (Este posibil să cunoști ceva și să o demonstrezi? Ce este cel mai real?) cât și întrebări mai practice și concrete (Există o modalitate optimă de a trăi? Este mai bine să fii drept sau nedrept? Au oamenii liberul arbitru?) Filosofia se distinge de alte modalități de abordare a acestor probleme prin abordarea critică, în general, sistematică, și dependența de argumentele raționale. Alte investigații sunt strâns legate de artă, știință, politică sau alte activități. De exemplu, este frumusețea obiectivă sau subiectivă? Există multe metode științifice sau doar una? Este utopia politică un vis plin de speranță sau fantezie fără speranță? Principalele sub-domenii ale filosofiei academice includ metafizica ("preocupată de natura fundamentală a realității și a ființei"), epistemologia (despre "natura și bazele cunoașterii [și]... limitele și valabilitatea ei"), etica, estetica, filosofia politică, logica, filosofia științei și istoria filosofiei occidentale. Multe dezbateri filosofice care au început în antichitate sunt încă dezbătute și astăzi. (shrink)

Denna artikel är den första i en serie om två artiklar som introducerar astrobiologins filosofi. Detta är ett förhållandevis nytt och i Sverige nästan okänt forskningsfält som dock befinner sig i snabb tillväxt internationellt. Ämnet presenteras här i form av exempel på några centrala frågeställningar inom området. I den här artikeln presenteras några frågeställningar hemmahörande i teoretisk filosofi.

Denna artikel är den andra i en serie om två artiklar som introducerar astrobiologins filosofi. Detta är ett förhållandevis nytt och i Sverige nästan okänt forskningsfält som dock befinner sig i snabb tillväxt internationellt. Ämnet presenteras här i form av exempel på några centrala frågeställningar inom området. I den här artikeln presenteras några frågeställningar hemmahörande i praktisk filosofi.

De moderne filosofie lijdt aan muziekvergetelheid. Opvallend is echter dat filosofen, wanneer ze toch aandacht schenken aan muziek, hun aandacht bij voorkeur op één bepaald genre richten, namelijk de opera. Filosofen zoals Søren Kierkegaard en Friedrich Nietzsche lieten hun gedachten over Don Giovanni, Parsifal en Carmen gaan, terwijl omgekeerd de filosofie van Arthur Schopenhauer de opera heeft beïnvloed via Wagner. Diens werk lijkt zich op het snijpunt van het grensverkeer tussen moderne filosofie en moderne muziek te bevinden. (...) Het was zijn ambitie de menselijke existentie en de menselijke geschiedenis in één panoramisch oeuvre te vatten, vanaf het primordiale begin tot en met de dramatische finale die ophanden leek: een catastrofale apotheose die een geheel nieuwe toekomst mogelijk zou maken. Dat is althans de verhaallijn van zijn meesterwerk Der Ring des Nibelungen. Aan het slot van Götterdämmerung lijkt zich een algehele verwoesting te hebben voltrokken: ‘Everything is destroyed and there is an enigmatic kind of hovering over the scene of destruction’ (Badiou 2010, p. 106), een ambivalente stemming van hoop en destructie zette Wagner op muziek. Voor Wagner is dan ook een hoofdrol in deze studie weggelegd: voor zijn muziektheoretische geschriften (waarin hij over een ‘muziek van de toekomst’ filosofeerde), maar meer nog voor de muzikale totaalkunstwerken die hij daadwerkelijk componeerde. (shrink)

The Natural Philosophy of Jan Bayer The main focus of this study is a reconstruction of the natural philosophy of the early modern Prešov's scholar Jan (Johannes) Bayer (1630–1674), with special regard to its Mosaic profile. After a critical reading of the research done on Bayer up to this point, the author concludes that Bayer’s natural-philosophical work, as such, has not yet been satisfactorily analyzed, nor has its connection to its supposedly two most important sources, Francis Bacon and Jan Amos (...) Comenius, been sufficiently explored. The study therefore concentrates on a critical analysis of Bayer’s interpretation of creation and his natural history, which are then both situated in the philosophical context of their time. The author then notes that although Bayer’s project of erecting an original and on the (especially Aristotelian) tradition independent Mosaic natural philosophy ended in failure, the thinker’s work can be assessed as a valuable attempt to synthesize Baconian and Comenian motifs while at the same time reflecting broader intellectual contexts of the period. (shrink)

How do the pictures Wittgenstein and his relatives took during his life relate to his philosophical work? The exhibition at the Leopold Museum in Vienna in 2021 demonstrated a complex network of resemblances, overlaps, and cross-references between Wittgenstein’s way of working and the pictures he collected. In this essay, the network is used as an example to argue that a combination of philosophy and artistic sensibility might be a fruitful enrichment for a philosophical practise.

Semua orang memiliki kemampuan untuk belajar tetapi tidak semua orang memiliki keterampilan dalam belajar. Untuk menjadi terampil dalam belajar maka seseorang memerlukan prinsip Preferentisme agar ia dapat melakukan praktik belajar secara merdeka sesuai dengan preferensi belajarnya sendiri yang didasarkan pada Sense of Liking. Anda dapat mempelajari apa saja, kapan saja, dan di mana saja untuk memperoleh pengetahuan dan keterampilan yang anda butuhkan dengan tujuan akhir menjadi individu yang terampil dalam belajar. Buku ini diawali dengan penjelasan filosofis-teologis tentang alasan mengapa manusia (...) harus belajar. Selain itu, buku ini juga memberikan pemahaman secara teoretis dan praktis tetang bagaimana semestinya anda belajar dalam kemerdekaan dan merdeka dalam belajar berdasarkan pandangan Preferentisme. (shrink)

The philosophical thought of Massimo Cacciari and the conceptual issues of « open theism » are two speculative routes apparently very distant from each other. This contribution highlights the common goal in their going to the root of philosophic problems in order to seek an answer: they think of a divine way of becoming explaining the reason of both the reality of the world and the paradoxical reality of human freedom. The two routes tend to converge and recover concepts pertaining (...) to the Trinitarian speculation whose philosophical « translation » in philosophy passes, today, through the relational and trinitarian ontology, and also the « iperphatic » theology. In this convergence there is ground for thinking not only a truly Trinitarian theism, but also a Trinitarian philosophy, which considers Trinity as the essential summit of a good metaphysics. (shrink)

Článek se zabývá problematickou politické korektnosti ve vztahu k feministické filosofii vědy. Zaměřuje pozornost na užší pojem politické korektnosti - hodnotově motivovanou nekorektní práci s fakty. Konstatuje, že navzdory explicitnímu soustředění feministických autorek a autorů na význam hodnot v projektu vědy nelze chápat feministickou filosofii vědy jako politicky korektní nebo jako vybízení k politicky korektní vědě. Naopak se politicky korektní argumentace v tomto užším smyslu mohou dopouštět i práce vystupující proti feministické či politicky korektní agendě ve vědě.

The present essay provides an overview of the images of seventeenth-century philosophy in the Rivista di storia della filosofia (then retitled Rivista critica di storia della filosofia) in the years 1946–1983. Founded in 1946 by Mario Dal Pra, the journal promoted a new anti-idealistic approach to the history of philosophy. Based on philological accuracy, this approach enhanced the complexity of history and the interdependence of different fields of knowledge. In particular, the unprecedented emphasis on the connections between science and philosophy (...) entailed a preeminent place for empiricism in the Rivista. This explains why this essay focuses on empiricist currents in seventeenth-century philosophy and especially on three of their representatives, namely Galileo Galilei, Thomas Hobbes and Francis Bacon. (shrink)

English summary: Provocative Public Philosophy In 2017, I argued that people with Down syndrome cannot live full lives. This sparked a heated debated in the Norwegian public sphere. This gave rise to a debate over what academics should and should not say in public. A certain form of public philosophy, what I will call provocative public philosophy, was criticized for being harmful, imperialistic, for eroding trust in philosophers, and for creating too much noise. In this article I will, in light (...) of the Down syndrome debate, defend provocative public philosophy against these allegations. -/- Norsk sammendrag: En uttalelse om at personer med Downs syndrom ikke kan leve fullverdige liv, satte i gang en stor og opphetet debatt i den norske offentligheten i 2017. Denne ga opphav til en mer overordnet debatt om hva akademikere bør og ikke bør si i offentligheten. En viss form for offentlig filosofi, det jeg vil kalle provokativ offentlig filosofi, er blitt utpekt som synder. I denne artikkelen vil jeg, med utgangspunkt i debatten om fullverdige liv, forsvare provokativ offentlig filosofi mot både epistemiske og etiske innvendinger. (shrink)

Amsterdam University Press is a leading publisher of academic books, journals and textbooks in the Humanities and Social Sciences. Our aim is to make current research available to scholars, students, innovators, and the general public. AUP stands for scholarly excellence, global presence, and engagement with the international academic community.

Recenze: Zdeněk VAŠÍČEK, Jak se dělají filosofie. Praha: Triáda 2012, 240 s.

Frente a quienes sostienen una incompatibilidad entre historia de la filosofía y filosofía, en cuanto plantean una disyuntiva entre una práctica descriptiva y una argumentativa, en este trabajo nos proponemos mostrar, examinando la labor histórico-filosófica de Aris- tóteles, que esa disyuntiva no es excluyente. Para ello, en primer lugar, examinaremos algunos pasajes de su obra en los que ofrece indicaciones metodológicas que permiten comprender la doble función que cumplen las exposiciones críticas de los filósofos precedentes en la constitución misma de (...) su filosofía. En segundo lugar, ilustraremos el tipo de argumentación aristotélica a través del análisis de las críticas que dirige a las Ideas platónicas como causas. Contra Platón, Aristóteles establece que, para dar cuenta de la ingenerabilidad e incorruptibilidad de las formas, no es necesario caracterizarlas como entidades separadas de la materia y del movimiento. Basta asegurar la eternidad de la forma a través de su reproducción en otros individuos de la misma especie. Tal análisis nos permite concluir, finalmente, que filosofía o historia de la filosofía constitu- yen una falsa disyuntiva en Aristóteles, por lo que el examen dialéctico de las doctrinas precedentes es un método adecuado de indagación filosófica. (shrink)

O tendinţă relativ nouă în filosofia contemporană a matematicii este reprezentată de nemulţumirea manifestată de un număr din ce în ce mai mare de filosofi faţă de viziunea tradiţională asupra matematicii ca având un statut special ce poate fi surprins doar cu ajutorul unei epistemologii speciale. Această nemulţumire i-a determinat pe mulţi să propună o nouă perspectivă asupra matematicii – una care ia în serios aspecte până acum neglijate de filosofia matematicii, precum latura sociologică, istorică şi empirică a cercetării matematice (...) şi care acordă astfel o atenţie deosebită practicii matematice. (shrink)

Ecosophy or ecological wisdom – the new philosophy of contemporary life is also a philosophy of security, digital content, tolerance; it is a philosophy of survival and sustainable development of man, society and nature. Man, society as well as science currently need and will need a new philosophy – ecosophy. All together and each one in part they are based on security, first of all on human security. The interaction of philosophy with science occurs historically through three main stages. The (...) first one is characterized by the ancient belief that all the theoretical knowledge is philosophy. The second one, which has started approximately in the 15th century, suggests that the science is apparently independent from philosophy as a main focus. The third stage, that has just started, treats the scientific knowledge as complementary to the philosophical one. Both of them can successfully develop and function only with reciprocal interaction. Studying and understanding of the scientific knowledge leads to the professional development. The study of philosophy develops and strengthens the spirituality, the core of a developed personality. (shrink)

Recenze: Massimo PIGLIUCCI - Maarten BOUDRY, Philosophy of Pseudoscience: Reconsidering the Demarcation Problem. Chicago: Chicago University Press 2013, 480 s.

Drie gesprekken over de filosofie van de wiskunde.

Het zal geen van de aanwezigen verbazen dat we het volgende allemaal tegenkomen in empirisch onderzoek: verborgen aannames, ongegronde conclusies, vreemde analyse-eenheden, een ontbrekende uitsplitsing van gegevens, een ‘post hoc ergo propter hoc’-redenering (een simpele correlatie die leidt tot ongerechtvaardigde gevolgtrekkingen over oorzaak en gevolg), ontbrekende contextuele verklaringen, onjuiste en misleidende vergelijkingen, onthutsend onbetrouwbare steekproeven die leiden tot uiterst dubieuze extrapolaties, en hypotheses die voorspellen of proberen te achterhalen en bevestigen wat de gemiddelde persoon al weet. We beschikken natuurlijk over (...) een overvloed aan gegevens uit pedagogisch en onderwijskundig onderzoek en een haast onbegrensde hoeveelheid grafieken en tabellen met cijfers die pretenderen iets te meten. Deze gegevens komen echter maar al te vaak tot stand op basis van concepten van twijfelachtige waarde. Er ontbreekt vaak een ondersteunend theoretisch kader waarmee bevindingen kunnen worden geïnterpreteerd, verklaard of vertaald naar andere contexten, en waarmee bovendien de betekenis van de resultaten aan niet-specialisten kan worden duidelijk gemaakt. (shrink)

Tento článek usiluje o systematický popis teorie stylů myšlení a myšlenkových společenství polského mikrobiologa Ludwika Flecka. Článek se zabývá výchozím bodem jeho teorie: případovou studií tzv. Wassermanova testu. Následně je Fleckova teorie prezentována nejprve ve světle Struktury vědeckých revolucí Thomase Kuhna. Jsou zaznamenány některé podobnosti mezi oběma mysliteli. Přesto se Fleckova stanoviska od Kuhnových v některých důležitých ohledech liší. Na rozdíl od převládajícího názoru, tyto rozdíly zamezují tomu, aby byl Fleck považován za předchůdce Kuhna. Z těchto důvodů tento článek zmiňuje (...) také možnost prezentovat Fleckova stanoviska v jiném kontextu, jenž je pokládán za prospěšnější, a to francouzská epistemologie. (shrink)

A 10 años de su fallecimiento, Adolfo Sánchez Vázquez (1915-2011), sigue siendo el mismo ejemplo de pensador creativo y crítico que fue en vida. Es momento oportuno para cristalizar un homenaje que, como él mismo nos enseñara, más que meras palabras de elogio, entrañe un acercamiento reflexivo, valorativo y desarrollador a su legado, una contribución colectiva y diversa que muestre la vigencia de su pensamiento. El presente libro comenzó a germinar en junio de 2016 en un coloquio dedicado al maestro. (...) Es el segundo producto de la serie Homenaje de la Colección La Fuente. Incluye un extenso prólogo, 21 textos que hablan sobre su filosofía de la praxis, su estética y su vida, así como dos entrevistas, una realizada a él en Cuba y otra concedida, a propósito de este libro, por su hija, quien gentilmente nos facilitara, además, las fotografías del maestro que se insertan al final del libro. (shrink)

I Alderdommen (1970) fremsetter Simone de Beauvoir en filosofisk analyse av alderdom og eldre menneskers situa- sjon, og hevder at behandlingen de får er «skandaløs»; samfunnet «returnerer dem som en vare det ikke lenger er bruk for». Hun tilkjennegir et like stort engasjement mot den urett som eldre utsettes for som hun gjør i Det annet kjønn (1949) når det gjelder undertrykkelsen av kvinner. Likevel påstår Beauvoir at alderdommen først og fremst er et problem for mannen, og det har blitt (...) hevdet at Alderdommen er et verk om aldersdiskriminering hvor mannens aldringsprosess gjøres til norm – ikke et feministisk verk på linje med Det annet kjønn. I denne artikkelen argumen- terer Tove Pettersen for at det nettopp er den feministiske filosofien Beauvoir utvikler i Det annet kjønn som ligger til grunn for hennes undersøkelser av undertrykkelse og diskriminering av eldre. I tillegg demonstrerer Beauvoirs omfattende analyse av alderdommen at hverken alder eller kjønn kan studeres uavhengig av hverandre. Alder og kjønn virker sammen, og må ses i lys av den situasjon disse fenomenene fremtrer i hvor også klasse er av stor betydning. Alderdommen kan derfor leses som et verk hvor Beauvoir viser hvordan ulike former for undertrykkelse virker sammen og bidrar til marginalisering og diskriminering av eldre. Nøkkelord: Simone de Beauvoir, Alderdommen, Det annet kjønn, feministisk filosofi, Den andre, aldersdiskriminering, alderisme******* -/- In The Coming of Age (1970), Simone de Beauvoir presents a philosophical analysis of old age and the elderly’s situa- tion, and claims that the treatment they receive is “scandalous”; society ‘returns them as a commodity that is no longer needed.’ She exhibits the same level of commitment regarding the injustice to which the elderly are exposed as she does in The Second Sex (1949) when it comes to the oppression of women. Nevertheless, Beauvoir claims that old age first and foremost is a problem for men, and it has been argued that The Coming of Age is a work on age discrim- ination where the male aging process is made the norm – not a feminist work on par with The Second Sex. In thisarticle, Tove Pettersen argues that it is precisely the feminist philosophy that Beauvoir develops in The Second Sex that enables her to analyze the oppression and discrimination of the elderly. Additionally, Beauvoir's comprehensive analysis of old age demonstrates that neither age nor gender can be studied independently. Age and gender intersect, and must be be seen in light of the situation in which class is of great importance. Thus, The Coming of Age can be read as a work in which Beauvoir shows how different forms of oppression work together and contribute to the mar- ginalization and discrimination of the elderly. Keywords: Simone de Beauvoir, The Coming of Age, The Second Sex, Feminist Philosophy, The Other, Age Discrimination, Ageism. (shrink)

The article deals with the position of Lutheran theologian Andreas Osiander sen. in the history of philosophy, history of science and philosophy of science. It works on humanistic foundation of Osiander’s thought and his elaboration of the tradition of the antient wisdom and Christian cabbala of Giovanni Pico della Mirandola in particular in the biblical exegesis. The article deals with Osiander’s edition of Nicolaus Copernicus’ book De revolutionibus orbium caelestium as well and with his edition of the mathematical work of (...) Girolamo Cardano. In the context of philosophy of science Osiander’s foreword to Copernicus is analyzed and its role in the controversy between instrumentalism and realism is assessed. Osiander’s instrumentalism is viewed as an anachronism. Finally, the influence of Neoplatonism and Paracelsism in Osiander’s theology is analyzed and judged as too general. (shrink)

This article aims to develop the outline of a possible philosophy of the digital, as a proper philosophy with its own domain, questions, methods and own theories. The article starts by describing the crisis of liniar thinking undersood, following Vilém Flusser, as as a crisis of historical-causal thinking. Then the digital thinking is described as a new way of thinking which aims to become the dominant way of scientific explanation of our times, by replacing historical-causal explanations with numerical models. The (...) proper domain of a philosophy of the digital is then defined as the digital-life form. The article ends by showing an example of a specific problem for the philosophy of the digital, namley the automatisation of human life. (shrink)

Ideological diversity has been on the research agenda in the social sciences for a couple of years. Yet in philosophy, the topic has not attracted much interest. This article tries to start filling this gap. We discuss a number of possible causes for the underrepresentation of right-wing and conservative philosophers in the academic profession. We also argue why this should be an important concern, not only morally, but also and primarily epistemically. Lastly, we explore whether the situation in philosophy is (...) more problematic than the situation in other fields, and what kind of ideological diversity would be desirable for academic philosophy. (shrink)

Prendendo in esame il decennio 1756-1766 del pensiero di Kant, il volume ritaglia un percorso che attraversa le tematiche filosofiche della cosmologia, della metodologia e dell’epistemologia. Un’analisi attenta dei testi mostra che tali tematiche non si susseguono semplicemente nell’orizzonte del pensiero di Kant, ma si intrecciano e si modificano, talvolta imponendo limiti le une alle altre. Dopo lo scritto accademico sulle monadi fisiche, Kant affronta la questione del metodo avviando una riforma della filosofia volta a liberare quest’ultima dai mondi-di-pensiero dei (...) sistemi razionalistici. Il paradosso di una metafisica che diviene tanto più folle quanto più tenta di spiegare razionalmente la follia dei visionari è il tema al centro dell’ultimo scritto kantiano trattato in questo volume, del quale si dà un’interpretazione originale che tenta di risolvere molte delle difficoltà fino ad oggi sollevate dalla critica. (shrink)

The book is an attempt to identify the main principles of a new political philosophy corresponding to the parameters of the Anthropocene, i.e. the geological-climatic epoch of the planetary system in which the negative influence of man on planetary cycles and evolutionary processes exceeds the influence of geological forces. Humanity has become the dominant force affecting all components of the planetary ecosystem (biosphere, hydrosphere, atmosphere, cryosphere, lithosphere) and its activities bring with them problems that affect the social and political spheres. (...) An Introduction to Environmental Political Philosophy illustrates these problems, examines their causes and phenomena, and seeks to understand them in detail. The book does not formulate cheap populist solutions or serve as a political agenda. Rather, it presents philosophical analyses of ecologically, sociologically, politically, and economically contingent phenomena in order to achieve a comprehensive understanding of the socio-political situation of the Anthropocene. (shrink)

Recenze: Lukáš Hadwiger Zámečník, Nástin filozofie vědy. Empirické základy vědy v analytické tradici. Host: Brno 2015, 409 stran.

[Filip Tvrdý on Naturalizing Philosophy] The paper distinguishes several versions of contemporary naturalism: revisionary, constructive, and non-representational. Revisionary naturalism pleads substituting the traditional philosophical inquiry into the nature of things by a genetic inquiry into the origin of our – often faulty – beliefs about the nature of things. Constructive naturalism accepts the program of traditional philosophy, yet hoping that its questions could be answered by broadly scientific methods. Non-representational naturalism is an extension of metaethical expressivism, claiming that philosophical claims (...) should not be understood as descriptive in nature. These distinctions can help us classify the most self-consciously naturalistic project in the recent Czech philosophy, Filip Tvrdý’s TROUBLES OF INTROSPECTION (2015). Tvrdý is officially pursuing a genetic, revisionary project, which does not coincide with nonrepresentational naturalism. However, there are also traces of constructive naturalism in Tvrdý’s book. (shrink)

Omul a căutat dintotdeauna să descopere în viața sa chintesența elementelor existențiale. Adunate laolaltă ca un imens puzzle cosmologic, întrebările Filosofiei au avut cel puțin capacitatea revelatoare a marilor problematizări în ascendența omului de la imanent la transcendent. Prima etapă notabilă în atingerea acestei performanțe îi este negreșit tributată „Filosofiei”, socotită de Platon drept „cea mai mare artă”. Mai concis, pornind de la termenul de artă (gr. μουσικη – lumea muzelor), ni se arată în mod inspirat că „Filosofia este cea (...) mai înaltă muzică pe care a creat-o și a intonat-o mintea omenească. Numai prin acordurile și armoniile acestei muzici a filosofiei, înțelepții lui Platon se puteau ridica până la cel mai înalt cerc al sferelor cerești, unde erau învredniciți de epopteia divină a sublimelor Idei și unde se desfătau cu inefabila muzică a sferelor, muzica universală, cosmică”. Temele fundamentale descoperite prin atare contextualizări, în ceea ce privește filosofia platonică, au rămas până astăzi: „Binele”, „Adevărul” și „Frumosul”. Pentru lămurirea și înțelegerea lor deplină avem însă, negreșit, nevoie de interdisciplinaritate, aplecându-ne așadar spre contextualizarea filosofică, juridică și nu în cele din urmă, teologico-religioasă. „Marii filosofi ai antichității, Socrate, Platon sau Aristotel, ca să enumerăm pe cei mai importanți dintre ei, au cultivat în rândul contemporanilor gustul valorilor eterne, pentru bine, adevăr și frumos, pregătind astfel terenul pentru răspândirea Evangheliei lui Hristos, ca sinteză a valorilor supreme și în primul rând a iubirii. Dacă există până astăzi continente mai puțin receptive la valorile creștine, acestea se datorează în bună măsură absenței unor filosofi care să ridice mintea omului la înălțimea valorilor ideale. Filosofia antică a făcut parte din planul lui Dumnezeu pentru plinirea vremii, în vederea întrupării Fiului lui Dumnezeu. Dacă Vechiul Testament poate fi considerat, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, ca un pedagog către Hristos pentru evrei, tot astfel și filosofia antică a îndeplinit în lumea păgână același rol de pedagog către Hristos. Ca o dovadă a prețuirii lor, Biserica răsăriteană a așezat chipurile lui Platon, Socrate sau Aristotel în rândul personajelor din tinda locașului de cult”. Înainte de a analiza interdisciplinar aceste valori perene ale culturii universale, este necesar să conștientizăm ascendența omului spre dobândirea deplină a virtuților. Astfel, în perspectiva descoperirii omului corect, filosofia platoniciană merge până la experierea directă a paideei conceptelor de persoană, stat și societate, de unde trece foarte ușor spre problematizarea Binelui absolut. „Așa trebuie gândite în statul platonic, înțelepciunea, curajul cumpătarea și dreptatea ... Respingerea tiraniei și unitatea reală a corpului social impun acțiuni reciproce ale individului și statului. Sensul și limitele libertății sunt determinate prin formula educației prin stat și pentru stat”. Această absorbție statală a individului l-a depărtat pe Aristotel de Republica lui Platon, „Stagiritul având un simț deosebit al concretului, ca orice observator al naturii”. (shrink)

Kosmovisi Adalah Istilah yang seharusnya berarti seperangkat fondasi yang darinya muncul pemahaman sistemik tentang Alam Semesta, komponen-komponennya sebagai kehidupan, dunia tempat kita hidup, alam, fenomena manusia, dan hubungan mereka. Oleh karena itu, ini adalah bidang filsafat analitis yang disuplai oleh ilmu pengetahuan, yang tujuannya adalah pengetahuan yang terkumpul dan berkelanjutan secara epistemologis tentang segala sesuatu yang ada dan terkandung dalam diri kita, yang mengelilingi kita, dan yang berhubungan dengan kita dengan cara apa pun. Ini adalah sesuatu yang sama tuanya dengan (...) pemikiran manusia, dan, selain menggunakan unsur-unsur kosmologi ilmiah, ini mencakup segala sesuatu dalam filsafat dan sains yang mengacu pada alam semesta dan kehidupan. Kosmovisi bukanlah sekumpulan ide, hipotesis, dan asumsi, melainkan sebuah sistem yang didasarkan pada observasi, analisis, bukti, dan demonstrasi. Tidak ada kosmovisi yang bermaksud untuk mendefinisikan, menetapkan, atau mengusulkan, tetapi hanya memahami, menganalisis, dan menafsirkan. Masing-masing dari kita membangun dan membawa kosmovisi-nya sepanjang hidup, tanpa menetapkan bentuk, sebagai latar belakang pemikiran dan perilaku kita. Secara linguistic, Istilah "kosmovisi" akan berasal dari padanan bahasa Jerman untuk konsep "Weltanschauung", seperti yang digunakan oleh beberapa filsuf. Namun, hubungan linguistic ini tidak dapat diterapkan karena bertentangan dengan apa yang kami usulkan sebagai kosmovisi. Kata Jerman ini mengacu pada visi pra-logis atau proto-eksperimental tentang realitas, dengan konteks intuitif dan jauh dari pengetahuan kritis yang masih belum ada pada saat perumusannya. Tidak diragukan lagi, kosmovisi, dalam pengertian yang kita pahami, menampung dan menggunakan elemen-elemen proto-eksperimental atau pra-logis yang mencakup sejarah, ketidaksadaran kolektif, dan semua pola dasar yang kita bawa. Namun, dalam konsep yang kami terapkan di sini, kosmovisi jauh melampaui konten ini, pertama-tama dengan terus-menerus menyerahkannya untuk menghadirkan pemikiran kritis dan akhirnya dengan menjadikan pengalaman analitik (dan bukan pemikiran itu sendiri atau intuisi) sebagai alam semesta yang sebenarnya. António Lopes memaparkan luasnya konten ini: -/- "Kosmovisi bukanlah produk dari pemikiran. Mereka tidak muncul dari keinginan sederhana untuk mengetahui. Pemahaman tentang realitas adalah momen penting dalam konfigurasinya, tetapi, bagaimanapun, itu hanya satu. Itu berasal dari perilaku vital, dari pengalaman hidup, dari struktur totalitas psikis kita. Peningkatan kehidupan menuju kesadaran dalam pengetahuan tentang realitas, dalam penilaian kehidupan dan dalam realitas kehendak adalah pekerjaan yang lambat dan sulit yang telah dilakukan umat manusia dalam pengembangan konsepsi kehidupan. (W. Dilthey, 1992 [1911]: 120)" . Dalam karya ini, kami berusaha menguraikan sebuah visi kosmik berdasarkan realitas yang ditawarkan sains saat ini. Kami tidak mengusulkan, kapan pun, untuk melakukan sains atau berteori tentang filsafat. Namun, kami akan selalu berusaha untuk didukung oleh mereka atau, setidaknya, dilindungi oleh mereka dari distorsi kognitif yang biasanya kita bawa. (shrink)

La explicación tradicional del concepto de "vacío" (τò κενóν) en la filosofía antigua lo sitúa como una invención del atomismo de Demócrito y Leucipo o, incluso, del eleático Meliso de Samos. De esta manera se ocultan las profundas razones que pudieron llevar a la necesidad y surgimiento de un tal concepto, y aparece como si hubiera sido creado ex nihilo. En este artículo se pretende descubrir tanto el principio mitológico como el origen racional del concepto de "vacío" en la filosofía (...) presocrática, que lo sitúa como anterior a las historias contadas hasta ahora. Mediante dos columnas que intentan aprehender lo mismo desde puntos de vista distintos, se llegará a la conclusión de que el concepto de "vacío" fue definido en el inicio como diferencia y repetición. En contra de una determinada visión de la historia de la filosofía que ve a los "clásicos" y a los "modernos" como dos compartimentos separados e incluso enfrentados, en el curso de esta interpretación se establecerá un diálogo entre la doxografía presocrática y la filosofía contemporánea de Schelling, Hegel, Nietzsche, Heidegger, Schmitt, Irigaray, Derrida o Deleuze. (shrink)

In the article’s first section, the author clarifies how the metaphilosophical question can be interpreted. In the second and third sections, a Hegelian phenomenological method is applied to the diachronic theoretical development of feminist philosophies – especially two of its moments, sexual difference thought and Judith Butler’s version of queer theory – to understand whether any indications emerge from this development concerning the contents, model of rationality, identity, and methods of these philosophies. The Hegelian metaphilosophical premise is that we can (...) understand what it means to do feminist philosophy only by observing, like the Owl of Minerva, the history of its theoretical development and interpreting the indispensability of each of its moments, and, at the same time, the presence in them of elements for their dialectical sublation. At the end of this analysis, some conclusions for the future of feminist philosophies are drawn. The author argues that the evolution of feminist philosophies shows that they cannot have a defined content or method. They are intrinsically open to their destabilization and sublation, passing from questions about women to general philosophical questions. How to understand the latter – and whether to welcome this ‘sunset’ as a positive, eminently queer event – is the topic of the final reflections. (shrink)

This contribution aims to present the different philosophical interpretations of Descartes and Cartesian philosophies in the 17th century within the Revue Internationale de Philosophie. Studies on Descartes and Cartesian philosophies profoundly influenced the scientific orientations of the Revue by promoting the encounter between historical-philosophical and epistemological research. By reconstructing a century of Cartesian interpretations in the Revue, from the 1930s to the present day, the contribution examines the link between the universality of philosophical ideas and the analysis of texts, between (...) the history of ideas and the history of philosophical systems. (shrink)

Review of Jan van der Stoep's published PhD dissertation on the work of Pierre Bourdieu.en de politieke filosofie van het multiculturalisme Kok Kampen 2005. My review is in English. van der Stoep's book is in Dutch with an English summary.

Se aborda el problema de qué es una ley científica. Se analiza la concepción tradicional hempeliana sobre la posibilidad de caracterizar una forma lógica para los enunciados de ley científica, que las distinguiría de las regularidades accidentales, concluyendo que ello no es posible. Se analiza entonces el problema de cómo es posible la predicción a partir de enunciados de ley, si no hay diferencia lógica con afirmaciones de regularidad, buscando criterios que permitan el establercimiento de afirmaciones proyectables. Correlativamente se trata (...) el problema de la normatividad de un criterio de identificación de candidatos a enunciados de ley, candidatos que ya no denominamos "lawlike statements" puesto que se ha abandonado la pretensión de que lo que determina los buenos candidatos a leyes sea su forma. A lo largo del texto se analizan de modo argumentado las posiciones filosóficas más tradicionales. Las conclusiones apuntan a la posibilidad de criterios de identificación a leyes sólo parcialmente normativos. (shrink)

Los sótanos del universo plantea la necesidad de cambiar la epistemología del conocimiento apodíctico científico-filosófico basado en la certidumbre por la “epistemología del riesgo”. Asimismo, sugiere un mayor acercamiento entre ciencia y filosofía para superar la actual confusión y estancamiento que afectan a estos saberes. Este artículo analiza ambos temas. -/- Los Sótanos del Universo proposes the necessity of changing the epistemology of apodictic scientific-philosophical knowledge, based on certainty, for the “epistemology of risk”. Furthermore, it suggests a better approach between (...) philosophy and science in order to surpass the confusion and standstill that affect these disciplines today. This paper analyses both matters. (shrink)

Centre and Periphery in the Historiography of Philosophy: Peter Olivi and Medieval Psychology The paper inquiries into the (historiographical) question what does it mean to be a “marginal thinker” in the context of the medieval philosophy. The question is investigated on the example of Franciscan philosopher and theologian Peter Olivi (1248/49–1298) and his philosophical psychology. First, a preliminary option is introduced: for a thinker, being “marginal” depends on his relation to who is considered to be canonical. Since the most famous (...) thinker of the Middle Ages is Thomas Aquinas (at least according to the traditional canon of medieval philosophy), Olivi’s positions in psychology are compared with these of Aquinas. It is revealed that Olivi’s psychology is very different from the Aquinas’ one. (E.g. Olivi stresses the activity of perception, proprioceptual nature of the sense of touch, and direct access of the intellect to its own acts.) Moreover, Olivi is very critical towards the Aristotelian philosophy as is done by some thinkers of his time. Nevertheless, it does not follow that Olivi is a marginal thinker only because of his dissimilarity from the more Aristotelian-minded ones. It is argued that “centre” and “periphery” in the history of medieval philosophy depends not on the canon (which is rather a historians’ construct and instrument), but rather on the tradition. Hence, although Olivi can be considered as a marginal thinker if we take into the account the Aristotelian tradition of medieval philosophy, he is definitely a central and important thinker, if considered as a member of the Augustinian tradition. (shrink)

La filosofía fue entre nosotros, durante largo tiempo, un “juego social”, en las últimas décadas se ha venido transformando en (pseudo)campo, y en la actualidad está expuesta a sucumbir a la heteronomía, decayendo a la degradada situación de “espacio de servicios”. Así la doctrina de Bourdieu esclarece el surgimiento, la situación actual, y en cierto modo también la peripecia futura de la filosofía en España. Y al mismo tiempo consigue explicar porque, en este preciso momento, es plausible el pesimista diagnóstico (...) de que el peligro de regresión a la heteronomía compromete la existencia del incipiente campo filosófico español. Simplemente ocurre que en las situaciones de crisis las percepciones de los agentes adquieren una relevancia de la que suelen carecer en etapas más apacibles. En los períodos de desilusión los agentes se vuelven lúcidos, en una palabra, porque entonces resulta más difícil “seguir el juego” que el campo les exige. Ya que tomar parte en dicho juego no es más, según Bourdieu, que una forma de ilusión. (shrink)