V dějinách filozofie se objevilo nespočetné množství snah překonat kognitivní nedostatečnost člověka. Většinový názor zněl, že zatímco vnější smyslové poznání podléhá nejrůznějším klamům, poznání vnitřní je mnohem jistější, či dokonce neomylné. Předpokládaná znalost sebe sama je ovšem iluzorní a stala se důvodem pro vznik mnoha chybných přístupů ke skutečnosti. Kniha se skládá ze tří částí. První kapitola se zabývá introspekcí, především jejím přijetím v dějinách filozofie a odmítnutím v psychologickém behaviorismu 20. století. Druhá kapitola pojednává o iluzornosti svobody (...) rozhodování, která je způsobena řadou nevědomých mechanismů, o jejichž fungování máme zatím jen dosti matnou představu. Ve třetí kapitole jsou domýšleny důsledky kauzálního determinismu pro etiku a právo, především ve smyslu odmítnutí koncepcí morální odpovědnosti a retributivní spravedlnosti. Autor se tak pokouší dokázat, že podstatná část názorů zdravého rozumu je chybná a měla by být nahrazena sadou nových, kompatibilních s dnešní vědou. (shrink)

Disertační práce se zabývá problematikou připisování myšlení jiným entitám, a to pomocí imitační hry navržené v roce 1950 britským filosofem Alanem Turingem. Jeho kritérium, známé v dějinách filosofie jako Turingův test, je podrobeno detailní analýze. Práce popisuje nejen původní námitky samotného Turinga, ale především pozdější diskuse v druhé polovině 20. století. Největší pozornost je věnována těmto kritikám: Lucasova matematická námitka využívající Gödelovu větu o neúplnosti, Searlův argument čínského pokoje konstatující nedostatečnost syntaxe pro sémantiku, Blockův návrh na použití brutální síly pro (...) řešení imitační hry, Frenchova teorie subkognitivních informací a Michieho skepticismus ohledně možnosti umělého vědomí. Závěr práce zachycuje současný stav recepce Turingova testu a představuje pokusy o jeho praktickou realizaci, například v každoroční soutěži o Loebnerovu cenu. Autor práce zastává názor, že ani po více než šedesáti letech od uveřejnění Turingova paradigmatického eseje stále neexistují žádné vážné důvody pro zamítnutí jeho tvrzení. Tradiční komputační funkcionalismus možná není ideální teorií vysvětlující činnost myslí a jako slibnější se může jevit vývoj v neurálních vědách, ale Turingův test je přesto užitečným a snad i jediným nástrojem pro detekci inteligence u lidmi vytvořených strojů. (shrink)

Semantics based on representational theories of mind has met challenges recently. Traditional accounts consider meaning as an entity with semantic properties, i.e. a mental object that denotes or represents a real-world object. The paper discusses ways of constructing meaning without representations, as shown in Rapaport’s syntactic semantics and Rosenberg’s eliminative theory of mind and language.

Deleuze uważa, ze nie można pogodzić Hegla i Nietzschego. Hegel jest wedle niego abstrakcyjny, a Nietzsche - konkretny. Tymczasem pojęcia "konkret" i "abstrakcja" należą do ideologicznego arsenału konserwatyzmu. Rozpatruję nie tyle prawdziwość tezy Deleuza, co jej genealogię. Hegel i Nietzsche kontynuują oświeceniowe poszukiwania "człowieka konkretnego". "Człowiek konkretny" to wytwór drugiej fazy oświecenia (rodzaj "kompensacji" w znaczeniu Marquarda): przekształcenie parenetyki w filozofię historii i kultury (wzgl. społeczną). "Wielki bohater historii" i "nadczłowiek" są próbami ujęcia konkretu społeczno-historycznego. Rzut oka na strukturalną pozycję (...) kategorii Hegla w jego systemie oraz ideału Nietzschego w jego myśli (mediatyzacja a problem wątpliwej konkretności nadczłowieka) uprawdopodabnia następujący wniosek: Nadczłowiek stanowi abstrakcyjny projekt uchwycenia konkretu. Nie można ukryć trudności w ocenie stosunku Hegla i Nietzschego wobec konserwatyzmu romantycznego. Przyczyna leży m.in. w wykorzystaniu arsenału myśli konserwatywnej przy jednoczesnym jej przekształceniu. Stąd trudno orzec, czy "konserwatyzm romantyczny" zniesiony (Hegel) lub przekształcony w ekstatyczno-chiliastyczną filozofię przyszłości (Nietzsche) jest bardziej konserwatywny, czy raczej liberalny itp. Jeden przykład z "warsztatu filozofowania" obu myślicieli wykazuje swoiste odniesienie się do konkretu, a także problematyczność tego odniesienia. Co więcej, opozycja konkret-abstrakt przy zmieniającym się jej nacechowaniu ideologicznym obejmuje również "empiryzm transcendentalny" samego Deleuze'a, a także - jak się zdaje - sporą część filozofii kontynuującej Nietzschego w intencji sprzeciwienia się Heglowi i jego metanarracjom. Wieloznaczność problemu konkretu ukrywa to, że jest pseudoproblemem lub - w najlepszym wypadku - mylącym wyróżnikiem stanowiska filozoficznego. (shrink)

Článek se zabývá dějinami střetu mezi analytickou a kontinentální tradicí, který dominoval filozofii 20. století. I když obě tradice vzešly ze stejného intelektuálního prostředí a byly výrazně ovlivněny novokantovstvím, přesto se jejich vzájemné neporozumění postupem času prohlubovalo a při několika příležitostech situace přerostla v otevřené nepřátelství. V článku je popsáno deset nejzávažnějších konfliktů: Russell vs. Bergson, Schlick vs. Husserl, Carnap vs. Heidegger, Ryle vs. Heidegger, Popperova kritika pseudovědy, konference v Royaumont, Searle vs. Derrida, odhalení Heideggerovy nacistické minulosti, Derridův čestný doktorát (...) z Cambridge a Sokalův podvrh. Na počátku 21. století se ukazuje, že rozepře analytické a kontinentální filozofie se vyčerpala. Mnohem podstatnější je spor o samotnou metodologii filozofie, jenž se projevuje v rozhraní mezi naturalisticky a antinaturalisticky zaměřenými mysliteli. (shrink)

Práce se zabývá filosofickou analýzou vědeckého výzkumu, kterou v polovině minulého století provedla botanička Agnes Arberová. Její koncepce je cenným příspěvkem k otázce kontextu vzniku vědeckého objevu a procesu jeho zdůvodnění v biologických disciplínách. Ve stati se pokusím doložit, že její úvahy mají ráz v zásadě fenomenologický, a proto bude její koncepce interpretována na pozadí úvah Maurice Merleau-Pontyho o tělesné povaze smyslů. Taková interpretace napovídá, že Arberová ve shodě s Merleau-Pontym uvažuje o fenoménech nikoli jako o objektech, které lze zkoumat (...) odděleně, nýbrž nám představuje fenomenální pole, v němž se fenomény vyjevují v souvislosti s předcházející zkušeností. Orientace v předmětu výzkumu lze vnímat jako otázku rovnováhy, jíž badatel výzkumem aktivně vyhledává. (shrink)

Bu çalışma kitap olmayan bir kitaptır. Okur klasik kitaplarda alıştığı tamamlanmış metinler, çözümlenmiş bilimsel ve felsefi problemler beklemesin bu çalışmada. Sunduğum şey üzerinde çalıştığım konular ve o konularla ilgili geliştirdiğim düşünceler, aforizmalar yer yer dağınık önermelerdir. Bu iki nedenden dolayı böyledir: Birincisi bilgi kuramsal açıdan tamamlanmış önermeler dizgesinin yanlış olmasıdır. Quantum çağında her gün yeni bir keşif yaptığımız nesneler ile ilgili büyük anlatılar ve tamamlanmış, sistematik görüşler geliştirilemez. Geleneksel tüm kitaplar ilgilendikleri nesneyi tüm bağıntılarıyla çözdükleri iddiasındadır. Örneğin tüm çağdaş fizik (...) kitapları yaklaşık yüz yıldır atomun ağırlığını çözdüklerini düşünerek yayınlanıyordu. Ancak 2017 Ocağında quarkların dışarıdan enerji alışverişi yaptıkları ve oluşturdukları atom ağırlığının sürekli değişti keşfedildi. Bu tüm yazılmış fizik kitaplarının çöpe atılması anlamına gelir. Bu nedenlerden ötürü tamamlanmış çalışmalar değil, sürekli gelişen Wikipedia tarzında, yazılan metinlerin sürekli güncellendiği çalışmalar, bilimsel anlatıma daha uygundur. Okur, bu metnin sürekli işlenen biçimini bloğumda takip edebilecek. -/- İkincisi kişisel olarak çalışmalarımdan asla tatmin olamadım ve vardığım teorik sonuçları dışarı açarak çalışmalarıma dışsal bir motivasyon ve eleştirel bir geri dönüşüm almak istedim. O nedenle okur bu çalışmamı kendisiyle tartışmaya açtığım el yazmalarım olarak değerlendirsin. -/- Tüm bunlarla birlikte okuru son derece geniş bir entelektüel alanda yaratıcı bir çalışma ve tamamiyle sadece yazara ait yeni önermeler bekliyor. -/- Bu çalışma esas olarak aydınlanmadan başlayan ve günümüze kadar gelen, quantum fizikçilerinin de yaslandıkları, tüm sosyal kuramların sonunu ilan etmektedir. -/- Salt bu iddia bile çalışmamı dikkate değer kılar. (shrink)

În anul 1942 Pr. D. Stăniloae publica cartea Poziţia Domnului Blaga faţă de Creştinism şi Ortodoxie, o „reacţie” la ideile pe care filozoful Lucian Blaga le formulase în cărţile sale, mai ales în Trilogii. Atitudinea Pr. Stăniloae nu este singulară, dar este cea care a stârnit controverse dintre cele mai interesante. Ideile de bază ale acestei cărţi, ca şi ale articolelor ce s-au scris după, au în centrul lor definirea religiei şi caracteristicile fenomenului religios, poziţiile fiind diferite: teologică şi filozofică. (...) Deşi discuţiile nu au fost „prietenoase”, de multe ori ironia punându-şi pecetea pe scrisul celor antrenaţi în disputa de idei, consecinţele acestei controverse au avut o valoare pozitivă, punând faţă în faţă doi dintre cei mai mari gânditori români ce au creat în domenii diferite: teologic şi filozofic. (shrink)

Článek se snaží přiblížit přístup Josepha Priestleyho ke zkoumání lidské mysli. Postupně jsou ukázány dva kroky, ve kterých Priestley mění svůj pohled na hmotu a ducha a dochází k materialismu. V prvním kroku redefinuje pojem hmoty a přisuzuje hmotě zcela nové vlastnosti – síly přitahování a odpuzování. V druhém kroku pomocí těchto nových vlastností vysvětluje schopnost vnímání a myšlení. V těchto krocích navíc využívá poznatky tehdejší přírodní filosofie, zejména mechaniky. Člověk a jeho mysl jsou podle Priestleyho součástí přírody. To (...) znamená, že člověk a lidská mysl jsou určitým mechanismem, který pracuje podle přírodních zákonů a lze jej pomocí těchto zákonů také vysvětlit. (shrink)

SPIS TREŚCI Ryszard Moń Wstęp -/- Rozdział 1: Lękam się świata bez filozofii. O nieodzowności humanistyki w dobie techniki i globalizacji -/- 1.1 Konieczność filozofii 1.2 Narodziny sztuk wyzwolonych 1.3 Uniwersytet domem humanistyki 1.4 Upadek humanistyki 1.5 Uniwersytet – biznes i korporacyjna logika 1.6 Kognitywny kapitalizm 1.7 Złowroga moc etatyzmu 1.8 Pragmatyzm a ideały kształcenia 1.9 Demokracja – dialog, kultura, światopogląd 1.10 Humanistyka na straży demokracji 1.11 Edukacja filozoficzna w szkole 1.12 Podsumowanie – filozofia jako fundament -/- Rozdział 2: Czy (...) starożytna paideia może być alternatywą dla współczesnej pedagogiki? Antyczne metody wychowawcze i ich obecna rola -/- 2.1 Filozofia jako sposób życia 2.2 Rola ćwiczeń duchowych w paidei starożytnej Grecji oraz starożytnego Rzymu 2.3 Antyczna paideia a aktualne wzorce kształcenia -/- Rozdział 3: Problem ujawniania przez nauczyciela własnej tożsamości moralnej w nauczaniu etyki i filozofii -/- 3.1 Nauczyciel na lekcjach filozofii i etyki 3.2 Etyka, moralność i tożsamość 3.3 Matthew Lipmana filozofowanie z dziećmi i młodzieżą 3.4 Filozofia! Ale jaka? 3.5 Nauczyciel-filozof 3.6 Tożsamość moralna nauczyciela -/- Rozdział 4: Język i filozofia. O Naturalnym Metajęzyku Semantycznym i jego związkach z filozofią -/- 4.1 Naturalny Metajęzyk Semantyczny – rozważania wstępne 4.2 Inspiracje filozoficzne koncepcji NMS 4.3 Naturalny Metajęzyk Semantyczny – cel i założenia koncepcji 4.4 Kierunki rozwoju NMS 4.5 Jak wykorzystać NMS w dydaktyce filozofii? -/- Rozdział 5: Metody problemowe na lekcji etyki i filozofii jako możliwe działanie prewencyjne -/- 5.1 Metody rozwiązywania problemów – informacje ogólne 5.2 Rozwiązywanie problemów poznawczych 5.3 Rozwiązywanie problemów decyzyjnych 5.4 Rozwiązywanie problemów praktycznych 5.5 Nauczanie i uczenie się metodą „układanki” 5.6 Metoda wychowania bez porażek 5.7 Rola nauczyciela 5.8 Kształcenie umiejętności rozwiązywania problemów 5.9 Oceny i wartościowania 5.10 Podsumowanie Rozdział 6: Trudności w uczeniu się – profilaktyka i terapia -/- 6.1 Trudności w uczeniu się 6.2 Specyficzne trudności w uczeniu się 6.3 Niepowodzenia szkolne 6.4 Profilaktyka i terapia -/- Aneks – konspekty lekcji o tematyce filozoficznej i etycznej. (shrink)

[The Concept of Animal Mind] A critical analysis and assessment of the current philosophical theories of animal cognition and consciousness. The contents: 1. The concept of mind; 2. Other minds; 3. Can animals think?; 4. Do animals have concsiousness?; 5. Conclusion.

English title: The Reception of Søren Kierkegaard’s Thought in Józef Tischner’s Philosophy. The aim of this article is to indicate sources of Józef Tischner’s philosophical inspiration in Søren Kierkegaard’s texts. For Tischner Kierkegaard apperared as a great expert of human matters and as a exquisite, subtle romantic writer. In his refined use of metaphors Tischner searches material to describe a network of almost imperceptible connections of values, norms and customs, by which a human being is wrapped in his/her everyday life. (...) This network Tischener calls a „little axiology of everyday life”. He does not penetrate in all the structure of the very complicated existential philosophy of Søren Kierkegaard, but using his quasi-fenomenological descriptions our philosopher performs his own analises in the sphere of philosophy of drama and philosophy of meeting. Tischner devotes a lot of attention to a phenomenon of existential dispair, and to a certain degree he has a dispute with Kierkegaard. In the last part of this article were indicated philosophical divergences of both philosophers, which have the source in different Christian profession and in historical differences of national cultures. (shrink)

Stein’s theory of empathy lies at the intersection of the phenomenological findings of E. Husserl and M. Scheler. By presenting the issue of “empathy” in a broader framework, including intentionality, the originality of experience, the issue of personality and the individual identity, as well as the so-called world of values, namely the culture, I argue for a dynamic, process-oriented concept of dealing with feelings, namely diapathy. -/- Koncepcja Edyty Stein rozumienia drugiego człowieka jest znana z jej dysertacji O zagadnieniu wczucia. (...) Niemniej, gruntowne przebadanie struktury osobowości ludzkiej, jakie podjęła w Filozofii psychologii i humanistyki, rzuca nowe światło na tę kwestię. Stein dokonuje swoistej syntezy Husserlowskiego prymatu prawdy i Schelerowskiej koncepcji miłości, unikając przy tym idealizmu i woluntaryzmu, którym obarczone są te stanowiska. Steinowska koncepcja znajduje kontynuację w fenomenologii M. Merleau-Ponty’ego i R. Barbarasa. (shrink)

The paper is concerned with the medical and the biological sources of Protagoras' views.

In this article I examine some remarks from Wittgenstein‘s Tractatus logico-philosophicus about the point and the method of his work. First part of the article concerns relationships between Frege‘s conception of elucidation and Wittgenstein‘s conception of philosophy. Second part of the article is about Wittgenstein‘s attitude to science and the role of science in philosophy. Third part of my article concerns the ethical purpose of Wittgenstein‘s Tractatus logico-philosophicus.

Artykuł poświęcony jest Mistrza Eckharta wykładni ontologicznych struktur rzeczywistości, w której to wykładni ważną rolę odgrywają pojęcia bytu, nicości, istnienia i Boskości. W artykule rozważone zostają kolejno: 1. Wykładnia bytu i nicości w prologu do łacińskiego Opus tripartitum; 2. Wykładnia istnienia i Boskości w dziełach niemieckich; 3. umiejscowienie tych rozważań w kontekście Eckhartiańskiej koncepcji abgescheidenheit. Podstawową tezą artykułu jest to, że w swojej refleksji ontologicznej Mistrz Eckhart zbliża się do myślenia o istocie rzeczywistości jako Woli, co jest wyraźną antycypacją ważnego (...) nurtu niemieckiej filozofii. (shrink)

Wywodzący się z Ghany, a tworzący w Stanach Zjednoczonych Kwasi Wiredu należy do grona najwybitniejszych współczesnych filozofów afrykańskich. W swych rozprawach politycznych obnaża wady demokracji liberalnej i postuluje, by demokracja w Afryce była budowana w oparciu o rodzime tradycje polityczne, które mają, w jego opinii, charakter demokratyczny. Wiredu negatywnie ocenia kondycję współczesnych demokracji liberalnych przede wszystkim z powodu charakteryzującej je dalece antagonistycznej praktyki uprawiania polityki, która kontrastuje z typową dla niektórych społeczeństw afrykańskich tradycją koncyliacyjną. Ghański filozof optuje za wykorzystaniem w (...) polityce afrykańskiej idei deliberacji (palaweru) oraz konsensualnego osiągania decyzji politycznych i proponuje zastąpienie partii politycznych działającymi na innych zasadach stowarzyszeniami politycznymi (political associations) oraz tworzenie rządu bez udziału partii politycznych. Proponowana przezeń koncepcja państwa pozapartyjnego (nonparty) jest atrakcyjna intelektualnie, ale rodzi liczne znaki zapytania. (shrink)

On the Nature of Philosophy: A Historical-Pragmatist Point of View. The aim of the paper is to examine the nature of philosophy from the historical-pragmatist point of view. In the first part, the paper deals with the meaning holism and family resemblance of various exemplifications of philosophy, which are taken as presuppositions of our approach to define philosophy as an activity. In the second part, the paper criticizes those approaches which define philosophy as a quasi-science or a super-science. In the (...) third part, the paper finally offers a definition of philosophy as a two-way intellectual activity consisting in outsourcing and insourcing of open questions and solutions. (shrink)

Phenomenological reflection on the essence of art goes towards the revelation of its ultimate Source, which is also the Source of spirituality of a man and, finally, of artistic works. Art occupies a prominent place in the works of Martin Heidegger, Hans Urs von Balthasar and Michel Henry, and what they have in common is pointing out the ability of transcending artistic work towards beyond-aesthetic and over-aesthetic dimensions. For those philosophers the work of art is a ‘way’ which may lead (...) human spirit towards Transcendence (the Absolute, God), but also towards the inner self. In this article the reflection over a religious dimension of the essence of art is extended by the analysis of St John Passion, BWV 245 by Johann Sebastian Bach, as a particular example of an artistic realization of phenomenologically rooted philosophical and theological reflection. (shrink)

The paper discusses the problem of the source of the analogies between philosophical outlook of the Sophists and the skeptical tradition of Pyrrho and his successors. Its main objective is to point out that the similarities in standpoints, arguments and methods between these philosophical phenomena result from the transmission of Plato’s Theaetetus. It is argued that main ideas (phenomenalism, subjectivism, relativity and indeterminacy of things, rejection of being and acceptance of becoming and constant flux, antilogical position consisting in opposing two (...) contradictory statements etc.) which in Theaetetus constituted so called “Secret Doctrine” (attributed by Plato to Protagoras and disciples of Heraclitus), after being criticized by Aristotle in his discussion about the principle of contradiction in Metaphysics (books IV and XI), were acknowledged by Pyrrho and, revived by Aenesidemus, can be found incorporated into the skeptical tradition in the works of Sextus Empiricus. -/- . (shrink)

[Democratization in sub-Saharan Africa: West African political thought perspective]. Krzysztof Trzcinski's book deals with democratization as one of the leading themes in contemporary West African political thought. The process of establishing democracy in sub-Saharan African countries is extremely complex. African politicians often resort to democratic procedures only during elections. After winning them, they often limit freedom of opposition, media, and civil society organizations. By deriving numerous benefits from being in power, they are not willing to give up power once gained. (...) Sometimes, in countries perceived as young democracies, authoritarian rule is restored. These and other meanders of the development of democratic structures in Africa are difficult to understand for "outside" observers. African political thinkers attempt to explain them. Disappointed with authoritarianism, which has not provided security or prosperity to post-colonial African societies, they see a chance to achieve these values in a democratic environment. In their opinion, however, democracy for Africa cannot be a simple copy of the western model of majority rule and have to be tailored, taking into account the multi-ethnic specificity of the region's countries. African authors of political thought diagnose the problems of the democratization process and propose institutional recipes for healing it. Krzysztof Trzcinski consistently analyzes the concepts they created and formulates original and essential conclusions (by Professor Michał Tymowski). (shrink)

The paper presents a cognitive, educational and philosophical strategy, sometimes called reconstructionism (as it denotes e orts to reconstruct knowledge and science), proposed by a number of Muslim authors as a proper reaction to modern science. The pre‐modern background for this reaction is highlighted. Two examples are given: the Islamic science idea by Seyyed Hossein Nasr, and the Islamization of knowledge project by Ismail Raji al‐Faruqi. Their critique of Euro‐Atlantic science is based on its perceived e ects on society and (...) morality (secularization, imperialism and colonialism, cruelty towards labora‐ tory animals, etc.) as well as on tawhid, the Islamic idea of unity. Their main postulates are to stop calling modern science objective and universal because this is a purely Western product; to produce an alternative indigenous science; to make science conform with Islamic doctrine and ethics; to reintroduce holism and sapiential aspects of knowledge into science. Critical voices, both Muslim and non‐Muslim, are quoted. All in all, reconstructionism is evaluated as a movement understandable to some extent but ine cient and idiosyncratic, unable to start objective and interesting research programmes on its own. (shrink)

Each of us is a measure. The project of advocates of change in Plato’s Theaetetus as compared with sophistic thought -/- Summary -/- One of the most intriguing motives in Plato’s Theaetetus is its historical-based division of philosophy, which revolves around the concepts of rest (represented by Parmenides and his disciples) and change (represented by Protagoras, Homer, Empedocles, and Epicharmus). This unique approach gives an opportunity to reconstruct the views of marginalized trend of early Greek philosophy - so called „the (...) sophistic movement”. Paradoxically, previous research shows little interest in sophistic thought as a source of the standpoint of advocates of change („the secret doctrine”). The roots of „the secret doctrine” were investigated in the works of Heraclitus, Aristippus, and Antisthenes or those related to “neoheracliteanism”. However, researchers did not make any significant attempt to confront this concept with the contemporary research on the sophistic movement. The conviction that sophistry was primarily humanistically oriented was one of the main reasons why researches were opposed to the fact that „the secret doctrine” could represent a true expression of Protagoras’ views. This is why J. Burnet and F. M. Cornford in their seminal works assumed that “the secret doctrine” should be attributed to Plato, who simply combined a series of loose statements into one single project. In this work, we argue that the thesis which questions the parallels between the sophists’ interests and the philosophers of nature requires a significant revision. There is ample evidence to suggest that the philosophy of nature was a part of sophists’ research. This is supported by two main arguments. First, the tutors of sophists were philosophers of nature. Second, there are numerous sources that explicitly show sophists’ interest in the physical issues. These sources include anecdotal evidence about the fact that sophists wrote works On nature. There is also information confirming that they deliberated on detailed physical issues. The analogies between the concepts attributed to the advocates of change and our knowledge about sophists from other sources is very wide and contains most elements, which are included in the project of “changeable reality” presented in Theaetetus. The deliberations on the mechanism of perception, which are close to those of flux theory of perception in Theaetetus, are present in the sources referring to Gorgias of Leontinoi, the famous sophist and rhetorician. Also, the second element of “the secret doctrine” that is the metaphysics of flux matches up with what we know about the sophists’ views from other sources. On this basis, one can deduce that – contrary to the tradition which marginalized the role of sophistic considerations on the issue of being and non-being – it was one of the major subjects of sophistic research. Its main point was the criticism of the Eleatic conception of a single and unchangeable being, which also plays a key role in the doctrine of flux in Theaetetus. The epistemological theses which are presented in Theaetetus are borne out in sophistic sources. They include the definition of knowledge as perception, the „Man-measure” formula and a number of principles, which result from these foundational theses. Sophists’ empirical preferences resonate with the theses of the advocates of change in Theaetetus. Special attention that is given to the issues of differences among people, and even to cognitive differences in one person depending on the changeable states to which a person is subject, goes well together with what we know about reciprocal influence between the sophistry and medicine. The consequences of the epistemological conception present in Theaetetus have their equivalents in sophists’ works and other testimonies. An example of these consequences may be the abolition of truth and falsehood or the abolition of contradiction, which finds its expression in the thesis ouk estin antilegein. The analogies also concern reflections on the language itself. The project of the “new language” uses categories, which were developed by sophists. These include the antithesis of nomos and physis. The general intentions of this project reflect Protagoras’ ideas, at least to the extent to which they are known from the sources reporting his thoughts on language. Plato’s Theaetetus can thus be considered a veritable treasury of sophistic motifs. Even though the problem remains unsolved and one is still not able to unambiguously decide about the author of “the secret doctrine”, one can come to a certain conclusion – even if Plato synthesized various doctrines, he must have relied in his project mostly on the elements that he borrowed from sophists. Moreover, the value of reconstructing the project of the advocates of change in Theaetetus does not consist of mere enumeration of sophistic motifs. The dialogue is key to understanding the sophistic movement, whose separate doctrines – for the lack of sources and as a result of centuries-old disregard – are usually treated as rhetorical formulae that are interpreted in many ways and have no philosophical foundations. If it is really the case that the theses attributed to Protagoras in Theaetetus were actually a part or a derivative of Protagoras’ thought, or – speaking more conservatively – if they constitute a synthesis of sophistic thought done by Plato, they could represent philosophical foundations for the most important sophistic theses: the “Man-measure” formula, the ouk estin antilegein principle, the concept of language as a tool, the idea of the relativity of good and the whole practical sphere of sophists’ activity. Contrary to the views of many researchers, we are certain that the representatives of the sophistic movement did not limit themselves only to the application of practical rules, which determined the extent of their educational or rhetorical-political activity. They were capable of creating – indeed, they did create comprehensive projects that embraced the whole thematic scope subject to philosophical reflection. (shrink)

Filozofie ve 20. století ztratila velkou část svých kompetencí a pro svou údajnou neužitečnost se stala terčem kritiky ze strany přírodních vědců. Vztah mezi filozofií a vědou lze řešit pomocí tří stanovisek, kterými jsou antiscientismus, konceptuální analýza a naturalismus. Obsahem článku je charakteristika jednotlivých přístupů a identifikace problémů, s nimiž se musí jejich zastánci potýkat. Autorovi se jako nejslibnější jeví Quinem inspirovaný naturalismus, podle něhož má veškeré poznání povahu syntetických aposteriorních výroků, a filozofie je proto kontinuální s přírodní (...) vědou. Není třeba obávat se zániku filozofie jako samostatné disciplíny, naturalismus může naopak přispět k dořešení mnohých filozofických problémů pomocí metodologie a poznatků přírodních věd. (shrink)

O introducere prin noțiuni de bază în lumea filosofiei, cu răspunsuri la cele mai profunde întrebări pe care ni le punem cu toții, prin prisma celor mai mari filozofi din lume, de la Platon și Confucius până la gânditorii moderni. Un ghid pentru natura fundamentală a existenței, a societății și a modului în care gândim. După o prezentare generală a filosofiei, cu istoria filosofiei, ramuri ale filosofiei, concepte filosofice și școli și tradiții filosofice, sunt abordate subiecte specifice în filosofie, precum (...) Dumnezeu (religia), binele și răul (etica), drepturile animalelor, filosofia politicii, aparență și realitate, filosofia științei, filosofia minții, și arta (estetica). Filosofia este studiul problemelor generale și fundamentale cu privire la chestiuni precum existența, cunoașterea, valorile, rațiunea, mintea și limba. Metodele filosofice includ întrebări, discuții critice, argumente raționale și prezentări sistematice. Întrebările filosofice clasice includ atât întrebări abstracte (Este posibil să cunoști ceva și să o demonstrezi? Ce este cel mai real?) cât și întrebări mai practice și concrete (Există o modalitate optimă de a trăi? Este mai bine să fii drept sau nedrept? Au oamenii liberul arbitru?) Filosofia se distinge de alte modalități de abordare a acestor probleme prin abordarea critică, în general, sistematică, și dependența de argumentele raționale. Alte investigații sunt strâns legate de artă, știință, politică sau alte activități. De exemplu, este frumusețea obiectivă sau subiectivă? Există multe metode științifice sau doar una? Este utopia politică un vis plin de speranță sau fantezie fără speranță? Principalele sub-domenii ale filosofiei academice includ metafizica ("preocupată de natura fundamentală a realității și a ființei"), epistemologia (despre "natura și bazele cunoașterii [și]... limitele și valabilitatea ei"), etica, estetica, filosofia politică, logica, filosofia științei și istoria filosofiei occidentale. Multe dezbateri filosofice care au început în antichitate sunt încă dezbătute și astăzi. (shrink)

Kako je moguće baviti se Platonom danas, ukoliko je filozofija „svoje vreme obuhvaćeno mislima“? Autor Platonovom delu ne pristupa kao dogmatskom štivu, već kao tekstu prožetom paradoksima, koje izmiče svakom unapred pripremljenom, šematizovanom modelu čitanja. Obratiti se Platonu kao filozofskoj paradigmi isplativo je ukoliko filozofi koji progovaraju iz dubine vremena mogu nešto važno da nam saopšte i ukoliko smo kadri da im postavimo autentično pitanje. Zato filozofi moraju imati dah delfskog ronioca, jer biser se ne nalazi u svakoj školjci. Knjiga (...) Iz Platonove filozofije ulazi u red značajnih knjiga posvećenih Platonovoj filozofiji. Veći deo knjige je objavljen u časopisima od svetskog ugleda (na nemačkom i engleskom jeziku). Time je njen kvalitet potvrđen recenzijama koje su nastale van domaćih koterija, a delo se samerilo sa aktuelnim pristupima Platonu. Knjiga se bavi problemima koji su formulisani u drugoj polovini prošlog veka (napisano i nenapisano učenje), preko naizgled klasičnih tema (dvostruki paradoks, utemeljenje istorijskog i političkog, eros), do tekstova koji pogađaju fenomen aktuelnosti Platonove teorije i prakse (problemi kongitivne dispozicije i bioetike u Platonovoj filozofiji). Ispred nas je Platon u dijalogu sa filozofskim strujanjima s kraja dvadesetog i početkom ovog veka. Za Irinu Deretić smisao filozofskog dijaloga leži u procenjivanju i odmeravanju stanovišta u raspravi, kako bi se vlastito stanovište preciznije artikulisalo. Ne radi se o utopijskoj komunikativnoj zajednici - već o karakteru filozofskog dijaloga, koji je upućen na unutrašnji, a ne na spoljašnji agon. Platon iz sasvim nesofističkih razloga preuzima metodu sofista kada „slabiju stvar čini jačom“. Tome je suprotna eristička (ne)kultura, u kojoj strasti imaju prevagu na davanjem bilo kakvih, „a kamoli valjanih razloga“, piše Irina Deretić. Iz problematičnosti jezika i sučeljavanja sa bliskim granicama pojmljivosti, ne mora da proizađe i slabost logosa. Naprotiv, snaga logosa je obrnuto proporcionalna sposobnošću da se odredi njegova nemoć. Granicu Platonove misli Irina Deretić jezgrovito formuliše: „Platonov jezik je sav okrenut biću, i usmeren je na saznajno ovladavanje njime. Snaga argumenta učesnika u Platonovim razgovorima upravo se sastoji u njihovoj sposobnosti da tačno pogode stvarnost na koju se odnose i koju nastoje da izraze“. Ali to vodi oblikovanju samog karaktera dijaloga: sagovornici se podređuju vođstvu „same stvari“ mišljenja. Međutim, logos nije svemoćan, i inače, a pogotovo ne za Platona. Irina Deretić insistira na autentičnom smislu nemoći logosa kao racionalnog diskursa, koji se pokazuje na odlučujućim mestima, tamo gde njegove refleksije o idejama, posebno o Ideji Dobra bivaju suočene sa granicama njihove saznatljivosti i saopštivosti. Napokon, Platonova okrenutost biću nije dovela do teorije adekvatnosti između bića i jezika, nego do isticanja paradoksa i metafore. A šta je iza njihovog vela - ništa, ili su oni, naprotiv, konstitutivni za biće, da li uopšte može biti odlučeno? U skladu sa filozofskim vjeruju Nikolaja Berđajeva, može se formulisati karakteristika ove važne i lepe knjige: Iz dubine vremena izvire sposobnost da se filozofski misli, a to onda nije u koliziji sa aktuelnim „primenama“ filozofske refleksije. Naprotiv. (shrink)

Celem artykułu jest pokazanie konsekwencji przyjęcia longtermizmu w wersji skrajnej dla postrzegania obowiązku likwidacji skrajnej biedy w świetle zasady równego rozważania interesów. W artykule argumentuję na rzecz hipotezy, że konsekwentny zwolennik myśli etycznej Petera Singera skorygowanej o postulaty long- termizmu musi przyjąć, iż obowiązki wobec przyszłych ludzi uchylają obowiązki wobec obecnie żyjących ludzi, nawet znajdujących się w tak niekorzystnym położeniu jak skrajna bieda. W pierwszej części artykułu szkicuję argumenty Singera na rzecz moralnego obowiązku likwidacji skrajnej biedy za pomocą efektywnych metod (...) aż do znacznego obniżenia własnego poziomu życia. Przybliżenie tych szeroko znanych poglądów stanowi ramy argumentacji na rzecz hipotezy badawczej. Następnie krótko charakteryzuję efektywny altruizm, na gruncie któ- rego wyrosło nowe podejście w ramach konsekwencjalizmu: longtermizm. Postulaty i założenia longtermizmu w ujęciu W. MacAskilla i T. Orda zestawiam z myślą Singera, aby doprowadzić ich argumentację do logicznych wniosków, które wspierają hipotezę badawczą artykułu -/- Moral duties towards the poor and longtermism The aim of the article is to show the consequences of adopting strong longtermism for the perception of the obligation to eliminate extreme poverty in the light of the principle of equal consideration of interests. In the article, I argue in favor of the hypothesis that a consistent supporter of Peter Singer’s ethical thought adjusted to the postulates of longtermism must assume that obligations towards future people abrogate duties towards current people, even those in such an unfavorable situation as extreme poverty. In the first part of the article, I sketch Singer’s arguments for the moral obligation to eliminate extreme poverty using effective methods, up to significant decrease in one’s level of life. An outline of these widely known views constitutes the framework of arguments in favor of the research hypothesis. Then I briefly characterize effective altruism, which is the basis for a new approach within consequentialism: longtermism. I compare the postulates and assumptions of longtermism as presented by W. MacAskill and T. Ord with Singer’s thought in order to bring their argumen- tation to logical conclusions that support the research hypothesis of this article. (shrink)

Explikácia patrí medzi kľúčové metódy analytickej filozofie. V tejto práci predstavujem návrh explicitného odlíšenia metódy explikácie od jej výsledku. V nadväznosti na prácu Rudolfa Carnapa sa snažím jeho explikačný projekt rozvinúť. Poukazujem na otvorené problémy Carnapovych kritérií adekvátnej explikácie; ukazujem, v čom sa explikácie od definícií líšia, aká je ich logická forma a ktoré explicitné kroky sú typické pre metódu explikácie. Napokon, približujem dôvody, pre ktoré je možné explikáciu chápať ako reláciu nahradenia medzi významovou charakterizáciou a definíciou určitého druhu.

Cunoașterea și informațiile (abordate în ansamblu sau în componentele lor distincte) sunt o preocupare majoră pentru tehnologia informației, sisteme de informații, știința informației și activitatea de informații în general. Procesul obţinerii, prelucrării şi analizei informaţiilor este o preocupare majoră pentru societatea actuală. În acest scop se folosesc procedee şi tehnici specifice pentru culegerea sau generarea de informaţii, prelucrarea acestora prin analiză şi sinteză, generarea de predicţii şi strategii, transmisia şi prezentarea informaţiilor factorilor de decizie, şi stocarea lor. Analiza informațiilor poate (...) fi caracterizată ca o intreprindere epistemologică, care urmărește să dezvolte o înțelegere clară a produselor cunoașterii. Perspectiva lui Polanyi despre cunoaștere servește unor considerații epistemologice fundamentale privind cunoașterea ca produs. Conceptul acesta de cunoaștere personală contribuie la o înțelegere mai profundă a cunoașterii. Perspectiva inversează ierarhia tradițională epistemologică. Cea mai mare provocare ar putea fi aceea de a convinge analiștii, conducerea și clienții lor de avantajele metodelor analitice structurale. O introducere treptată și naturală a acestor metode în fluxul obișnuit de procese și produse de informații ar putea fi mai eficientă decât realinierea la scară largă a gândirii. "Spațiul" activităților de informații s-a extins de la guverne ca actori statali la actori non-statali precum ONG-uri, instituții transnaționale și corporații, firme private și grupuri de interese și presiuni reprezentând comunități, concepte și ideologii diverse. Procesul de luare a deciziilor a devenit dispersat și granular. Actuala "democratizare" a serviciilor de informații are un impact major asupra colectării și analizei informațiilor, și a procesului decizional, determinând serviciile de informații să devină mai transparente, să ia în considerație dezbaterile publice a acțiunilor lor și să fie nevoite, uneori, să le justifice public. Un domeniu de care pot beneficia serviciile de informații este cel al managementului cunoașterii, implicat într-o dezbatere riguroasă asupra conceptelor, teoriilor și abordărilor cunoașterii și utilizării acestora. Noua paradigmă a serviciilor de informații impune schimbări majore la nivel organizațional și de pregătire a profesioniștilor pentru a înțelege și adopta noile concepte și tehnologii. -/- CUPRINS -/- Introducere 1 Cunoaștere - Definirea cunoașterii în filozofie - Comunicarea cunoașterii - Cunoașterea situată - Cunoașterea parțială - Cunoașterea științifică - 1.1 Ontologia - - Prezentare generală - - - Unele întrebări fundamentale - - - Concepte - - - Tipuri - - Istorie - - - Originile - - - - Parmenide și monismul - - - - Pluralismul ontologic - - - - Platon - - Ontologia în știință - - Alte subiecte ontologice - - - Formațiuni ontologice - - - Certitudine ontologică și epistemologică - - - Corpul și mediul, care pun la îndoială semnificația ființei - - - Ontologie și limbă - - - Ontologie și geografia umană - - - Realitate și actualitate - 1.2 Epistemologia - - Context și semnificație - - Cunoașterea - - - Cunoașterea că, cunoașterea cum și cunoașterea directă - - - Credință - - - Adevăr - - - Justificare - - - Problema lui Gettier - - - Externalism și internalism - - - Problema valorii - 1.3 Metodologii - - Prezentare generală - - - Procesul - - - - Formularea unei întrebări - - - - Ipoteza - - - - Predicția - - - - Testarea - - - - Analiza - - - Alte componente - - - - Replicarea - - - - Examinarea externă - - - - Înregistrarea și partajarea datelor - - Investigații științifice - - - Proprietățile cercetării științifice - - - Credințe și prejudecăți - - Elementele metodelor științifice idealizate - - Elemente ale metodei științifice - - - Caracterizări - - - Incertitudine - - - Definire - - - Dezvoltarea ipotezelor - - - Predicții din ipoteze - - - Experimente - - - Evaluare și îmbunătățire - - - Confirmarea - - Modele de cercetare științifică - - - Modelul clasic - - - Modelul ipotetico-deductiv - - - Modelul pragmatic - - Știința sistemelor complexe - 1.4 Hermeneutica - - Etimologie - - Hermeneutica filosofică - - - Hermeneutica modernă - - - - Schleiermacher (1768-1834) - - - - Dilthey (1833-1911) - - - - Heidegger (1889-1976) - - - - Gadamer (1900-2002) și colab. - - - - Noua hermeneutică - - - - Hermeneutica marxistă - - - - Hermeneutica obiectivă - 1.5 Filosofia limbajului - - Subiecte și sub-domenii majore - - - Compoziție și părți - - - Natura sensului - - - Referință - - - Mintea și limba - - - - Înnăscut și învățat - - - - Limba și gândul - - - Interacțiunea socială și limba - - Limbajul și filozofia continentală - - Probleme în filosofia limbajului - - - Imprecizia - - - Problema universalului și a compoziției - - - Natura limbajului - - - Abordări formale versus informale - - - Traducere și interpretare - 1.6 Logica - - Concepte - - Forma logică - 1.7 Filosofia logicii - - Adevăr - - - Purtătorii de adevăr - - - Adevăruri analitice, adevăr logic, valabilitate, consecință logică și implicare - 1.8 Declarații - - Declarația ca o entitate abstractă - 1.9 Dileme - - Utilizarea dilemei în logică - 1.10 Limitările cognitive - - Colin McGinn - - Friedrich Hayek - - John Tyndall - - Noam Chomsky - - Fenomene și obiecte și evenimente care nu se pot simți (numene) - - Noi misterieni - 1.11 Managementul cunoașterii - - Cercetare - - - Dimensiuni - - - Strategii - - - Motivații - 1.12 Ingineria cunoașterii - 1.13 Cunoașterea tacită în activitatea de informații 2 Date - Date, informații, cunoaștere și înțelepciune - În alte domenii - Memoria - - Procese - Înregistrări - 2.1 Referințe - - Etimologie și semnificații - - Semantică - - - Sens - - - Referent absent - - - Semnul lingvistic - - Informatică - - Biblioteci și știința informației - - Psihologie - - Școala - - Lege - - Artă - 2.2 Simboluri - - Etimologie - - Definiții - - Simbolurile și semiotica - - Psihanaliza, retorica și arhetipuri - - Paul Tillich - - Rolul contextului în simbolism - - - Semnificația istorică - - - Context - - Acțiuni simbolice - 2.3 Baze de date - - Baze de date guvernamentale - - - Uniunea Europeană - - Baze de date naționale ADN - 2.4 Metadate - - Definiție - - Identificarea - - - Exemplu - 2.5 Statistici - - Domeniu - - - Statistica matematică - - - Prezentare generală 3 Informații - Abordarea teoriei informației - Ca intrare senzorială - Ca reprezentare și complexitate - Informația ca mesaj - Informația ca determinant al transformărilor - Utilizarea studiului informațiilor - Informații mediate tehnologic - Informații sub forma unor fișiere - Semiotica - 3.1 Teoria informației - - Domeniul de studiu - - Evoluție - - Cantități de informații - - - Entropia unei surse de informații - - - Entropia comună - - - Entropia condițională (echivocă) - - - Informații reciproce (transinformații) - - - Divergența Kullback-Leibler (câștigul de informații) - - - Alte cantități - - Teoria codificării - - - Teoria surselor - - - - Rata - - - Capacitatea canalului - - - - Capacitatea anumitor modele de canale - - Aplicații în alte domenii - - - Utilizări în intelligence și aplicații de secretizare - - - Generarea numerelor pseudoaleatorii - - - Explorarea seismică - - - Semiotica - - - Aplicații diverse - - Unități de informație - - Unități primare - - Unități derivate din biți - - - Octet (byte) - - - Nibble - - - Cuvânt, bloc și pagină - - Exemple de valori - 3.2 Tehnologia informației - - Procesarea datelor - - - Stocarea datelor - - - Regăsirea datelor - - - Transmisia de date - - - Manipularea datelor - - Perspectiva - - - Perspectiva academică - - - Perspectiva etică - 3.3 Confidențialitatea informațiilor - - Tipuri de informații - - - Internet - - - Televiziunea prin cablu - - - Informații medicale - - - Informații financiare - - - Localizarea - - - Informații politice - - - Informații educaționale - - Legalitatea - 3.4 Informații sensibile - - Informații non sensibile - - - Informații publice - - - Informații de rutină în afaceri - - Tipuri de informații sensibile - - - Informații comerciale confidențiale - - - Informații clasificate - - Protecția legală împotriva divulgării neautorizate - - - Informații personale și private - - - Informații de afaceri confidențiale - - - Informații clasificate - - Informații sensibile digitale - 3.5 Informații clasificate - - Clasificări guvernamentale - - Nivele de clasificare - - - Top Secret (TS) - - - Secret - - - Confidențial - - - Resticționat - - - Neclasificat - - Permisul de acces - - Informații compartimentate - - Informații nucleare - - Internațional - - - Clasificările NATO - - - Organizații internaționale - - - Clasificări echivalente în diferite țări - - Clasificarea corporativă - - Protocolul luminii de trafic - 3.6 Tipuri de informații clasificate 4 Activitatea de informații - 4.1 Istoria activității de informații - 4.2 Știința informației - - Fundamente - - - Domeniu de aplicare și abordări - - - Definiții ale științei informației - - - Filozofia informației - - - Ontologie - - Extragerea informațiilor - - Vectori de cercetare și aplicații - - - Accesul la informații - - - Arhitectura informațiilor - - - Managementul informațiilor - - - Extragerea informațiilor - - - Societatea informațională - - - Reprezentarea cunoașterii și raționamentul - 4.3 Ontologia activității de informații - 4.4 Economia informațională - - Valoarea informațiilor - - Informațiile, mecanismul prețurilor și organizațiile - - Asimetria informațională - - - Semnalizare - - - Screening - - Bunuri informaționale - - - Împachetarea - 4.5 Economia informațiilor industriale - 4.6 Managementul informațiilor - - Aspecte teoretice - - - Teorii comportamentale și organizaționale - - - Teoria economică - - Managementul informațiilor strategice - - - Alinierea tehnologiilor și strategiilor de afacere cu managementul informațiilor - - - Un model de portofoliu contemporan pentru informații - - - Competențe pentru gestionarea calității informațiilor - - - Rezumat - - Operaționalizarea managementului informațiilor - - - Gestionarea schimbării necesare - - - Opera timpurie a lui Galbraith - - - Organizații matriceale - - Informații în sursă deschisă - - - Surse deschise pentru informații - - - Definiții pentru OSINT - - - Informații competitive - - - OSINT în afaceri - 4.7 Ciclul de informații - 4.8 Managementul ciclului de informații - - Prezentare generală - - - Definirea intelligence - - - Managementul ciclului de informații - - - Planificarea și prezentarea generală a direcției - - Cerințe - - - Naționale / strategice - - - Militare / operaționale - - Arhitectura intelligence - - - Bugetarea - - - Factori politici - - - Echilibrarea aplicării legii și securitatea națională - - - Public versus privat - - Planificarea colectărilor - - - CCIRM - - Emiterea de ordine și cereri - - - Prioritizare - - Alte subiecte - - - Folosirea politică greșită - - - Intelligence clandestină față de acțiunea sub acoperire - - - - Coordonarea acțiunii HUMINT și a acțiunii sub acoperire - - - - Riscuri și resurse comune - - Eșecurile din ciclul intelligence - - Alte cicluri - - - Bucla Boyd OODA - 4.9 Informațiile în afaceri (Business intelligence) - - Componente - - Istorie - - Depozitarea datelor - - Comparație cu inteligența competitivă - - Comparație cu cercetarea analitică de afaceri - - Aplicații într-o întreprindere - - Prioritizarea proiectelor - - Factori de succes în implementare - - - Suportul afacerii - - - Nevoile afacerii - - - Cantitatea și calitatea datelor disponibile - - Aspect utilizator - - Date semistructurate sau nestructurate - - - Date nestructurate vs. date semistructurate - - - Probleme cu date semistructurate sau nestructurate - - - Utilizarea de metadate - 4.10 Informații competitive - - Dezvoltare istorică - - Tendințe recente - - Domenii similare - - Etica - - Externalizarea - 4.11 Analogii cu alte discipline - - Știința - - Arheologia - - Afaceri - - Medicina 5 Comunitatea - 5.1 Sisteme informaționale - - Prezentare generală - - Tipuri de sisteme informaționale - 5.2 Comunicarea - - Comunicare nonverbală - - Comunicare verbală - - Comunicarea scrisă și dezvoltarea sa istorică - - Comunicare de afaceri - - Comunicare familială - - Comunicarea interpersonală - - Proiectarea comunicării - - Revoluția comunicării informațiilor - - Consultanța - 5.3 Societatea informațională - - Ce este? - - Creșterea informației în societate - - Dezvoltarea modelului societății informaționale - - - Tranziția economică - - Procesarea informațiilor sociale - 5.4 Guvernarea electronică - - Definirea e-guvernării - - Indicele ONU de dezvoltare a e-guvernării - - Exemple de e-guvernare și e-guvernanță - 5.5 Servicii secrete - - Relația dintre serviciile aceleiași țări - 5.6 Epistemologia activității de informații - 5.7 Comunități epistemice - 5.8 Comunități epistemice în UE - - Conceptul comunităților epistemice și limitele sale - - Agenția Europeană de Apărare - - Centrul UE de analiză a informațiilor - - Concluzie 6 Contrainformații - 6.1 Istoria spionajului - - Istoria timpurie - - Europa timpurie modernă - - Secolul al 18-lea - - - Franța - - - Marea Britanie - - - Spionaj industrial - - - Revoluția americană, 1775-1783 - - - Revoluția franceză și războaiele napoleoniene, 1793-1815 - - Secolul al 19-lea - - - Războiul civil american 1861-1865 - - - Informații militare - - - - Austria - - - - Marea Britanie - - - - Franța - - - - Germania - - - - Italia - - - - Rusia - - - Informații navale - - - Contraspionaj - - Secolul 20 - - - Agenții de informații civile - - - Primul Razboi Mondial - - - - Decodarea - - - Revoluția rusă - - - Perioada interbelică - - - - Germania nazistă - - - Al doilea razboi mondial - - - - MI6 în Marea Britanie - - - - MAGIC: SUA sparge codul japonez - - - - OSS în Statele Unite - - - - Contraspionaj - - - Războiul rece - - - Războiul post-rece - - - - Războiul din Irak 2003 - - - - Antiterorism - - - - - Israel - 6.2 Spionajul - - Țintele spionajului - - Metode și terminologie - - - Tehnologii și tehnici - 6.3 Contraspionaj - - Operațiunile de contraspionaj defensive - - - Contra-HUMINT - - - Motivații pentru divulgarea informațiilor și operațiunilor - - Teoria contraspionajului ofensiv - 6.4 Securitatea - - Clasificarea securității - - Concepte de securitate - - Managementul securității în organizații - 6.5 Terorism - - Lupta UE împotriva terorismului - - - Strategia UE - - - - Prevenirea - - - - Protecția - - - - Urmărirea - - - - Răspunsul - 6.6 O teorie a contrainformațiilor - - Definiții concurente - - Serviciile de informații - - - Factorii care determină comportamentul serviciilor de informații - - Contrainformații aplicate - - - Asistență politică - - - Suport operațional - - - Evidențierea documentelor - - Operațiuni de contrainformații - - Contraspionaj - - Domenii de studiu 7 Culegerea de informații - 7.1 Extragerea cunoașterii - - Privire de ansamblu - - Extragerea din surse structurate în RDF - - - Maparea din tabele/vizionări RDB în entități/atribute/valori RDF - - - Mapări complexe ale bazelor de date relaționale RDF - - - XML - - Extracția din surse naturale de limbaj - - - Extracție de informații (EI) tradițională - - - Extracția de informații bazată pe ontologie (EIBO) - - - Învățarea ontologiei - - - Adnotare semantică - - - Instrumente - - Descoperirea de cunoștințe - 7.2 Colectarea de informații umane - - Surse - - Operații de bază HUMINT - - - Pregătirea ofițerilor pentru lucrul în culturi - - - Diferențierea de bază pe tip de subiect - - - Selectarea surselor potențiale - - - Identificare - - - Tipuri de interviuri - - - - Informarea (debriefing) - - - - Interogare - - - Planificarea interviului inițial - - - - Caracteristicile interogatorului (anchetatorilor)â - - - - Sprijinirea nevoilor - - - - Atitudini ale subiectului - - - Planificarea interviurilor suplimentare - - Principii de interogare - - - Raport de construcție - - - Utilizarea înregistratoarelor - - - Lucrul cu interpreți - - Surse recrutate / de încredere - - - Spionaj - - Analiza relațiilor dintre subiecții HUMINT - 7.3 Investigații - - Surse clasice - - - Deducția - - - Inducția - - - Abducția - - Investigații criminale - 7.4 Profilarea infractorilor - 7.5 Informația asimetrică - - Modele de informații asimetrice - - Selecția adversă - - - Semnalizare (Signaling) - - - Investigare (Screening) - - Aplicarea asimetriei de informații în domeniul cercetării - - Surse de asimetrie informațională - - Efectul blogurilor asupra asimetriei informaționale - - Efectul inteligenței artificiale asupra asimetriei informaționale - 7.6 Proiectarea mecanismului - - Intuiția - - Proiectarea - - - Mecanismul - - - Principiul revelației - - - Gradul de implementare - 7.7 Raportul circular - - Exemple specifice - 7.8 Liberul acces la informații 8 Supravegherea - Tipuri - - Calculator - - Telefoane - 8.1 Camere de supraveghere - 8.2 Camere IP - - Standarde - - Avantaje ale camerelor IP - - Dezavantaje potențiale - 8.3 Camere web - - Probleme de intimitate - - Efecte asupra societății moderne - - Utilizări ale camerelor web - - - Monitorizare video pentru îngrijirea copiilor - - - Comerț - - - Apeluri video și videoconferințe - - - Video de securitate - - - Clipuri video și fotografii - - - Dispozitive de control al intrărilor - - Tehnologia camerelor web - 8.4 Supravegherea în IR - - Applicații - - Specificații - - Cum funcționează supravegherea în IR - 8.5 Supravegherea în masă - - Supravegherea în masă în Uniunea Europeană - - - INDECT - - - HIDE - 8.6 Supravegherea aeriană - 8.7 Supravegherea calculatoarelor - - Emanații - - Policeware - 8.8 Interceptarea convorbirilor telefonice - - Aspecte legale - - Supravegherea electronică a telefoanelor - 8.9 Identificarea automată și captura de date (AIDC) - 8.10 Captarea datelor din documente tipărite - - Cele mai cunoscute tipuri de aplicații - - - ABBYY - - - Accusoft - - - AnyDoc Software - - - Cvision Technologies - - - Expervision - - - I.R.I.S. Group - - - LEADTOOLS - - - Nuance Communications - - - PSIGEN Software - 8.11 Ingineria securității - - Calificări - - Atitudini privind securitatea - - Practici de bază - - Subdomenii - 8.12 Securitatea calculatoarelor - - Securitate prin proiectare - 8.13 Biometria - - Sisteme biometrice adaptive - - Direcții noi de dezvoltare - - - Accesul în rețele publice - - Supravegherea biometrică - - Funcționalitatea biometrică 9 Analiza informațiilor - Prezentare generală - Metoda analitică - - Stabilirea obiectivelor pentru o analiză de informații - - - Fii îndrăzneț și cinstit - - - Acord privind conținutul - - - Orientarea spre clienți - - - Orientarea spre colegi - - Organizând ceea ce aveți - Natura analizei - - Tipuri de raționament - - - Inducție: căutarea cauzalității - - - Deducția: aplicarea generalului - - - Intuiția instruită - - - Metoda științifică - - Metode de analiză - - - Analiza oportunităților - - - Analiza cuiului de siguranță - - - Analiza ipotezelor concurente - - - Analogie - Procesul analitic - - Definirea problemei - - Generarea de ipoteze - - Determinarea nevoilor de informații și colectarea de informații - - Evaluarea surselor - - Evaluarea ipotezelor (teste) - - Producția și ambalarea - - Evaluarea colegială - - Feedback de la client și evaluarea producției - Nu uitați niciodată utilizatorul final - 9.1 Conceptualizarea funcțiilor analizei de informații - 9.2 Metodologii în analiza informațiilor - 9.3 Euristica în analiza de informații - - Puterea de expertiză - - Paradoxul de expertiză - - Sarcinile analiștilor de informații - - Pro și contra echipelor - - Tehnologii - - Metodologii analitice - - Euristica - 9.4 Raționamentul inductiv - - Raționamentul inductiv vs. raționamentul deductiv - - Critici - - - Prejudecăți - - Tipuri de raționament inductiv - - - Generalizare - - - Silogismul statistic - - - Inducția simplă - - - Argumentul din analogie - - - Inferența cauzală - - - Predicția - - Inferența bayesiană - - Inferența inductivă - 9.5 Evaluarea informațiilor - - Procesul de evaluare a informațiilor - - Ciclul informațiilor centrice specifice - - Evaluarea informațiilor criminale - - - Utilizarea de Armata SUA - - - Procesul CRIMINT - - Analiza informațiilor criminale - 9.6 Abordarea orientată spre țintă a ciclului de informații - - Analiza orientată pe țintă - - - Procesul de intelligence - - Crearea modelului - - - Modele în intelligence - - - Surse de informații de intelligence - - - Popularea modelului - - Analiza organizațională - - Aplicarea abordării centrate pe țintă în intelligence - - Critici - 9.7 Analiza ipotezelor competitive - - Proces - - Puncte forte - - Puncte slabe - - - Analiza structurată a ipotezelor concurente - - - Alte abordări ale formalismului - 9.8 Analiza indicatorilor - - Istorie - - Elemente de analiză a indicatorilor - - - Tehnici analitice structurate - - - Cerință - - - Categorii - - - Factori - - - Scenarii - - - Indicatori - - Proces - - Beneficii - - Puncte slabe - - Tehnici analitice structurate înrudite - 9.9 Cuvinte de probabilitate estimativă - - Istorie - - - Informații - - - - Eșecuri de politică și de informații legate de CPE - - Reformele metodologiei - - - Cuantificarea fiabilității sursei și a încrederii analitice - - - Analiza stocastică - - - Standardizare - - - - Experiența Mercyhurst cu CPE standardizate - 9.10 Predicții - - Predicții informale pe bază de ipoteze - - Sondaje de opinie - - Statistici - - Supranaturalul (profeții) - - Predicția în știință - - Finanțe 10 Media și rețele sociale - Studiul - Istoria - Nivele de analiză a rețelelor sociale - - Nivel micro - - Nivel mediu - - Nivel macro - Legături teoretice - - Teorii importate - - Teorii specifice - Decalaje structurale - Clustere de cercetare - - Comunicare - - Comunitate - - Rețele complexe - - Rețele criminale - - Difuzarea inovațiilor - - Demografie - - Sociologia economică - - Sănătate - - Ecologie umană - - Limba și lingvistica - - Rețele literare - - Studii organizatorice - - Capitalul social - - Poziția și beneficiile rețelei - - Media socială - Servicii în rețele sociale - - Impactul social - - Caracteristici tipice - - Caracteristici suplimentare - 10.1 Media socială - - Clasificarea mediei sociale - - - Viralitate - - Bloguri - - Comunicarea prin calculator - - Defăimarea - - Jurnalism - - - Mass media - - Facebook - - Twitter - - YouTube - 10.2 Știri - - Caracteristici - - - Noutatea - - - Marfă - - - Tonul - - - Valoarea de noutate a știrii - - Media de știri - - - Ziare - - - Televiziunea - - - Internet - 10.3 Psihologia mulțimilor - 10.4 Manipularea prin media - - Contexte - - - Activism - - - Publicitate - - - Farsa - - - Propaganda - - - Război psihologic - - - Relații publice - - Tehnici - - - Marketingul motoarelor de căutare - - Profesioniști în conformitate - - - Tehnici - 10.5 Psihologia rețelelor sociale - - Neuroplasticitatea - 10.6 Analiza rețelelor sociale 11 Etica - Definirea eticii - 11.1 Relativismul moral - - Variații - - - Descriptiv - - - - Meta-etic - - - - Normativ - 11.2 Utilitarism - - Etimologie - - Fundal istoric - - - Filozofia chineză - - - Filosofia occidentală - 11.3 Dileme etice - - Exemple de dileme etice - - Răspunsuri la argumente - - Dileme morale - - - Exemple - - - Conceptul - - - Probleme - 11.4 Codul de conduită FBI - 11.5 Meta-etica - - Întrebări meta-etice - - Teoriile semantice - - - Centralism și non-centralism - 11.6 Filosofia dreptului - - Jurisprudență analitică - - Jurisprudența normativă - - Abordări filosofice ale problemelor juridice Încheiere Resurse Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

Studie má za cíl představit strukturu Hayekova evolucionismu. Argumentace postupuje v několika krocích: Východiskem je historicko- systematická expozice způsobu, jakým evoluční teorie ovlivnila Hayekovu filosofii, především s ohledem na periodizaci vývoje jeho myšlení a systematické odlišení explanans a explanandum v rámci jeho teorie vědy. Dále je rozebírán způsob, jakým Hayek rozvíjí svoji metodologii vědy. V této souvislosti je argumentováno ve prospěch teze, že Hayekovo pojetí metodologického dualismu je důsledkem ovlivnění evoluční teorií. Zároveň je evoluční teorie představena jako nástroj vysvětlení, konkrétně (...) pak tzv. vysvětlení vzorce. Následně je představeno Hayekovo pojetí společnosti v kontextu kulturní evoluce. Společnost je interpretována jako řád jednání a je kladen důraz na Hayekovo vnímání společnosti jako řádu vyvíjejícího se společně s lidskou myslí. Na základě těchto předpokladů je v poslední části rozvinuto Hayekovo pojetí mysli. Toto pojetí vychází z konekcionistické pozice. Dále argumentuji proti tradičnímu pohledu na Hayekovu filosofii jako rozvíjení Kantovy filosofie. Závěr rekapituluje základní body Hayekova evolucionismu. (shrink)

Problem kobiecej tożsamości jest zagadnieniem żywym we współczesnym dyskursie feministycznym. Szczególne miejsce zajmuje on zwłaszcza we francuskiej myśli feministycznej, reprezentowanej między innymi przez liberalną feministkę Élisabeth Badinter. Najnowsza książka filozofki, zatytułowana Konflikt: kobieta i matka, stanowi szczegółowe opracowanie obowiązujących obecnie poglądów na naturę kobiety jako matki, która pragnie także realizować swoje własne, indywidualne potrzeby. Stąd tytułowy konflikt wartości, będący podłożem współczesnego kryzysu kobiecej tożsamości. Początki tożsamościowego myślenia kobiet przypisuje się matce europejskiego feminizmu, Simone de Beauvoir. Badinter, kontynuując tożsamościowe rozważanie de (...) Beauvoir, analizuje wpływ myślenia naturalistycznego i maternalistycznego na obowiązujący obecnie status kobiet. Filozofka zajmuje się także wyjątkowym przypadkiem Francuzek, które ze względu na historyczną specyfikę realiów życia we Francji jako jedyne realizują współcześnie model spełnionej kobiety i zaangażowanej matki. (shrink)

Stať se snaží analyzovat myšlenky málo známého rukopisu Sigmunda Freuda z roku 1895, v němž usiloval o nalezení biologických základů lidské psychiky. Tato práce je pozoruhodná ze dvou důvodů. Jednak představuje úvahy, které se výrazně od- lišují od toho, co je pro Freuda v oblasti psychologie tak typické. Freud se zde, až na výjimky, nezabývá psychoanalýzou či studiemi o hysterii, nýbrž popisuje, co by mohlo být základem těchto psychologických jevů na neurofyziologické úrovni. Druhým pozoruhodným faktem je, že tento manuskript byl (...) pozapome- nut až do poloviny 20. století, kdy byl vytištěn pod názvem Projekt vědecké psychologie. A jak je známo, neurofyziologická studia lidské mysli spojená s analýzou kognitivních funkcí se v ri- gorózní podobě objevují až na počátku 60. let. Stať se proto pokouší ukázat základní principy Projektu a naznačit, v čem byl Freud inspirativním průkopníkem moderních neurofyziologických přístupů k lidské mysli. (shrink)

Jaroslav Peregrin, Člověk v zrcadle teorie her: Jak nám matematika a filozofie pomáhají zjišťovat, co jsme zač, Praha: Dokořán, 2021, 119 s., ISBN 978-80-7675-012-8.

Zasadnicza problematyka książki została podzielona na dwie części, uwzględniające tradycyjny podział na filozofię przyrody nieożywionej i filozofię przyrody ożywionej. Zastosowanie wspomnianego podziału jest uzasadnione zarówno charakterem bytów przyrodniczych, jak i dotychczasową literaturą przedmiotu. Te części poprzedzone zostały omówieniem zagadnień metodologicznych związanych z uprawianiem filozofii przyrody. Czwartą, dodatkową część publikacji, zatytułowaną Tajemnice przyrody, stanowią refleksje nad całością świata przyrodniczego ułożone w filozoficzny tryptyk: Przypadek, Cud, Sens. Są one próbą poszukiwania odpowiedzi na najbardziej podstawowe pytania, które pojawiają się na styku badań przyrodoznawstwa, (...) refleksji filozoficzno-przyrodniczej i teologii przyrody. (shrink)

[1.1.] Budući da je, Hrizarije, za podučavanje o Aristotelovim kategorijama [predikatima], nužno znati šta je rod, šta je razlika a šta vrsta, šta je svojstvenost < podmeta >, a šta opet pripadak [sastojak] < u podmetu >, te kad je umovanje o tîm < izrazima > korisno za postavljanje odredaba [definicija], i u cjelosti za razdjelbu < pojmova > i za dokazivanje , pokušat ću da ti o tîm sačinim sažet, podoban formi uvoda,kratak prikaz učenja [predanja] koje o tîm < (...) izrazima > izrekoše stari < filozofi >, uzdržavajući se od dubljih istraživanja, a prosuđujući, na primjeren način, ona jednostavnija. (shrink)

In English: The aim of the article is to analyze the basic assumptions of Roman Ingarden’s ethics. His views are discussed from the perspective of questions about the source of moral oughtness. Therefore, the main analysis is focused on the relationship between moral values and the oughtness needed to realize them. Ingarden’s position is placed in a broader ethical context; the important question is whether it is in the idea of the particular value or in the experience of the particular (...) value in the past. The answer to this question reveals the nature of Ingarden’s ethical thought, in which there is no room for blind obedience to norms or principles. That is why, in order to properly understand Roman Ingarden’s ethics, it is so important to define what constitutes the source of moral duty and the oughtness to act. -/- Po polsku: Celem artykułu jest analiza podstawowych założeń etyki Romana Ingardena. Jego poglądy omawiane są z perspektywy pytań o źródło moralnej powinności. Dlatego też główne analizy skupiają się na relacji między wartościami moralnymi a powinnością potrzebną do ich realizacji. Stanowisko Ingardena zostaje umieszczone w szerszym kontekście etycznym. Istotne jest pytanie, czy tkwi ono w idei danej wartości, czy w doświadczeniu danej wartości w przeszłości. Odpowiedź na to pytanie ujawnia specyfikę myśli etycznej Ingardena, w której nie ma miejsca na ślepe posłuszeństwo wobec norm czy zasad. Dlatego dla dobrego zrozumienia etyki Romana Ingardena tak ważna jest odpowiedź na pytanie, co stanowi źródło powinności moralnej i powinności działania. (shrink)

Recenze: Lukáš Hadwiger Zámečník, Nástin filozofie vědy. Empirické základy vědy v analytické tradici. Host: Brno 2015, 409 stran.

Abstract in English, German, French and Croatian -/- In the paper “The ‘Bubbling Up’ of Subterranean Politics in Europe”, which was published in 2013 in the Journal of Civil Society, Mary Kaldor and Sabine Selchow attempted to reveal the specific qualities of the uprisings which emerged after the year 2010 in some European countries, such as Germany, Spain, Italy, England etc. According to the authors, the mode of organization which forms the main body of these emancipatory movements obtains its basic (...) logic from the world of the Internet. The use of the Internet requires a re-evaluation of negative philosophical commentary regarding technology. In the context of twentieth-century philosophy, Martin Heidegger and Herbert Marcuse are the most influential philosophers who studied the negative aspects of technology. Heidegger portrayed the destructive effects of scientific reasoning and technology on the Western culture through the criticism of the traditional Western metaphysics on a phenomenological-ontological level. Marcuse, belonging to the tradition of Western Marxism, formed his critique of technology in the context of the concept of instrumental rationality and the critique of advanced industrial society and capitalism. Although the starting points of their perspectives on technology and the underlying purposes of their critiques of technology were different, it may be asserted that both have a rather negative and almost entirely pessimistic disposition towards technology. Heidegger’s and Marcuse’s criticisms of technology will be discussed in this context and the differences and similarities between these criticisms will be shown. Finally, the paper will emphasise the question of the possibility of a positive role of technology. Technology can serve as an alternative to negative uses by shedding light on the relation between the current uprisings and the Internet. Keywords technology, rationality, freedom, enframing, criticism, revolt movements, Internet, politics //////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////// /////// Ist die Emanzipation des Menschen durch Technologie möglich? Zusammenfassung In dem Artikel „The ‘Bubbling Up’ of Subterranean Politics in Europe”, veröffentlicht im Jahre 2013 im Journal of Civil Society, versuchten Mary Kaldor und Sabine Selchow die spezifischen Qualitäten der Aufstände zum Ausdruck zu bringen, die nach 2010 in den europäischen Ländern ausbrachen – Deutschland, Spanien, Italien, England usw. Nach Ansicht der Autoren erhält der Modus der Organisation, der den Hauptkörper dieser emanzipatorischen Bewegungen bildet, seine grundlegende Logik aus der Welt des Internets. Die Analogie mit dem Internet erfor- dert eine Neubewertung der negativen Kommentare über die Technologie aus philosophischer Perspektive. Martin Heidegger und Herbert Marcuse sind die einflussreichsten Philosophen, die sich mit den negativen Aspekten der Technologie in der Philosophie des 20. Jahrhunderts befasst haben. Heidegger schilderte die zerstörerischen Auswirkungen der wissenschaftlichen Vernunft und Technologie auf die westliche Kultur durch die Kritik an der traditionellen abend- ländischen Metaphysik auf der phänomenologisch-ontologischen Ebene, während Marcuse, ein Mitglied des westlichen Marxismus, seine Kritik an der Technologie im Rahmen des Konzepts der instrumentellen Rationalität und der Kritik der fortgeschrittenen Industriegesellschaft und Kapitalismus geformt hat. Obgleich die Ansatzpunkte ihrer Perspektiven über die Technologie und die zugrunde liegenden Zwecke ihrer Kritik an der Technologie unterschiedlich waren, kann behauptet werden, dass beide eine eher negative und fast völlig pessimistische Einstellung zur Technologie hatten. In diesem Zusammenhang werden Heideggers und Marcuses Kritiken an der Technologie diskutiert sowie Unterschiede und Ähnlichkeiten zwischen den beiden Kri- tiken aufgezeigt. Abschließend unterstreicht das Paper die Frage nach der Möglichkeit einer positiven Rolle für die Technologie, die als Alternative zur negativen Perspektive dienen kann, indem sie Licht in das Verhältnis zwischen aktuellen Aufständen und Internet bringt. Schlüsselwörter Technologie, Rationalität, Freiheit, Gestell, Kritik, Revoltebewegungen, Internet, Politik //////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////// /////// L’émancipation humaine est-elle possible à travers la technologie ? Résumé Dans l’article « The “Bubbling Up” of Suberranean Politics in Europe » publié en 2013 dans Journal of Civil Society, Mary Kaldor et Sabine Selchow tentent de mettre en lumière les caractéristiques spécifiques des révoltes qui ont fait jour après 2010 dans certains pays européens – Allemagne, Espagne, Italie, Angleterre, etc. Selon nos auteures, le mode d’organisation qui a formé le corps essentiel de ces mouvements émancipatoires tire sa logique de base du monde de l’internet. Cette analogie avec l’internet requiert une réévaluation, à partir d’un point de vue philosophique, des commentaires négatifs sur la technologie. Martin Heidegger et Herbert Marcuse sont les philosophes les plus influents ayant travaillé sur les aspects négatifs de la technologie au sein de la philosophie du XXe siècle. Heidegger a dépeint les effets destructeurs de la raison scientifique et de la technologie de notre culture occidentale à travers son criticisme de la métaphysique traditionnelle occidentale à un niveau phénoménologico-ontologique, tandis que Marcuse, membre du « communisme occidentale », a formé une critique de la technologie au sein du concept de rationalité instrumentale et une critique de la société industrielle avancée et du capitalisme. Bien que le point de départ de leur perspective sur la technologie et que le but sous-jacent de leur critique diffèrent, il est possible d’affirmer que leur point commun est d’avoir posé un regard négatif et presque entièrement pessimiste sur la technologie. À cet égard, le criticisme d’Heidegger et de Marcuse vont être abordés afin d’en soulever les différences et les similarités. Enfin, cet article mettra l’accent sur la possibilité d’un rôle positif de la technologie qui pourrait servir d’alternative aux perspectives négatives en faisant la lumière sur le lien entre les révoltes actuelles et l’internet. Mots-clés technologie, rationalité, liberté, mettre en forme, criticisme, mouvements de révolte, internet, politique //////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////// /////// Je li moguća ljudska emancipacija kroz tehniku? Sažetak U članku »The ‘Bubbling Up’ of Subterranean Politics in Europe«, objavljenom 2013. u časopisu Journal of Civil Society, Mary Kaldor i Sabine Selchow pokušale su otkriti specifične značajke pobuna koje su se javila nakon 2010. godine u europskim zemljama poput Njemačke, Španjolske, Italije, Engleske itd. Prema autoricama, način organiziranja koji čini glavno tijelo ovih emancipatornih pokreta preuzima svoju osnovnu logiku iz svijeta Interneta. Analogija s Internetom zahtijeva ponovnu evaluaciju negativnih komentara o tehnici iz filozofske perspektive. Martin Heidegger i Herbert Marcuse najutjecajniji su filozofi 20. stoljeća koji su se bavili negativnim aspektima tehnike. Heidegger je prikazao destruktivne učinke znanstvene racionalnosti i tehnike na zapadnu kulturu kroz kritiku tradicionalne zapadne metafizike na fenomenološko-ontološkoj razini, dok je Marcuse, kao predstavnik zapadnoga marksizma, oblikovao svoju kritiku tehnike u kontekstu pojma instrumentalne racionalnosti te kritike razvijenog industrijskog društva i kapitalizma. Iako su polazišne točke njihovih pogleda na tehniku, kao i osnovne svrhe kritike tehnike, različite, može se reći da obojica imaju poprilično negativno i gotovo u potpunosti pesimističko shvaćanje tehnologije. U tom će se kontekstu razmotriti Heideggerova i Marcuseova kritika tehnike kao i razlike i sličnosti između tih dvaju pristupa. Zaključno će rad naglasiti mogućnost pozitivne uloge tehnike, koja može služiti kao alternativa negativnoj perspektivi osvjetljavajući odnos između nedavnih pobuna i interneta. Ključne riječi tehnologija, racionalnost, sloboda, postav, kritika, pobunjenički pokreti, Internet, politika. (shrink)

Praca poświęcona jest naturze dobrego życia. Zastosowanie odnowionej w połowie XX wieku myśli Arystotelesa pozwala tu uchwycić i przezwyciężyć zarówno miałkość propozycji „przemysłu szczęścia”, jak i akademickiej filozofii. Autor interpretuje koncepcję starożytnego filozofa przy użyciu współczesnych narzędzi filozoficznych wskazując jak ich zastosowanie pozwala uchwycić węzłowe problemy życia (jak pytanie o szczęście i sens) oraz wskazać te metody myślenia, które umożliwiają krytyczny namysł nad rzeczywistością społeczną. Pytanie o dobro jest zatem zarówno o to, jak kształtować własne życie, ale też jak myśleć (...) o relacjach z ludźmi, z innymi istotami oraz jak współdziałać w dążeniu do dóbr wspólnych. Te ostatnie okazują się przy tym nie tylko dobrami publicznymi, infrastrukturalnymi, ale przede wszystkim formami kooperacji i współżycia. (shrink)

Protagoras u Sekstusa Empiryka (PH I 216) a platoński Teajtet Dzieła Sekstusa Empiryka stanowią ważne źródło doksograficzne, zawierając m. in. fragmenty i przekazy poświęcone sofistyce. Są wśród nich omówienia poglądów Protagorasa. W świetle problemów, jakie stwarza rekonstrukcja myśli tego sofisty, warto poddać badaniu źródła i perspektywę Sekstusa, zwracając szczególną uwagę na krótkie przedstawienie tez Protagorasa zawarte w Zarysach Pyrrońskich (PH I 216). Porównując omówienie Sekstusa i przedstawienie Platona w Teajtecie, dostrzec możemy podobieństwo prezentowanych poglądów. W przekazie Seksusa podobnie jak w (...) Teajtecie główny akcent położony jest na tezę homo-mensura, z którą wiąże się dwa inne podstawowe dla platońskiego dialogu wątki: zmienności rzeczy oraz "prywatności" spostrzeżeń. Mimo charakterystycznej dla sceptycyzmu modyfikacji strony pojęciowej, nadinterpretacji oraz wyrwania tez z dialogowego kontekstu przedstawienia obu wątków wykazują daleko idące paralele z Teajtetem. Bez względu na to, czy omówienie to jest dziełem samego Sekstusa, czy zaczerpnięte zostało z jakiegoś wcześniejszego źródła mającego charakter sceptycznej "ściągawki", możemy na jego podstawie wnioskować, że dialog Teajtet uważany był w późnej starożytności za wiarygodne źródło informacji na temat poglądów Protagorasa. Należy jednak podkreślić, że przekaz Sekstusa stanowi jedynie interpretację treści zawartych w platońskim Teajtecie i – wbrew praktyce wielu uczonych - nie może być brany pod uwagę jako niezależne źródło wiedzy o myśli Protagorasa. (shrink)

Žádnému tématu – s výjimkou historie Anglie – nevěnoval David Hume více pozornosti než náboženství. Jak už to ale s Humovým filosofickým odkazem bývá, i jeho teorie náboženství byla podrobena celé řadě mnohdy naprosto protikladných interpretací – a právě těm bude věnována první část mého článku. Došlo totiž k pokusům představit jej jako teistu, fideistu, deistu, agnostika nebo ateistu. Ve druhé části budu obhajovat hypotézu, podle níž je úsilí zařadit Huma do jediného údajně správného výkladu liché, protože každá taková snaha (...) naráží na nepřekonatelné terminologické spory, interpretační potíže a argumentační pochybení. Nemusí nás ovšem zajímat, co si Hume ve skutečnosti o náboženství myslel, případně za jaký typ věřícího či nevěřícího se považoval. Mnohem přínosnější je pochopit, jakým způsobem Humova koncepce předchází a obohacuje současnou ateologii. Ve třetí části proto představím textovou evidenci z primárních pramenů, v nichž se Hume zabýval kritikou zjeveného i přirozeného náboženství, morálních i psychologických aspektů religiozity. Závěrem se krátce zamyslím nad Humovou koncepcí „pravého náboženství“ a jejím uplatněním v sekulární společnosti. (shrink)

Popularizační článek o britském dokumentárním cyklu Life (BBC, 2009) při příležitosti jeho uvedení na filmovém festivalu AFO.

Artykuł, choć traktuje głównie o statusie jednostki w realiach i myśli politycznej monarchii absolutnej doby Bodinusa i Pufendorfa, odnosi się – toutes proportions gardées – do następującej kwestii: Czy członków państw niedemokratycznych, pozbawionych pełni praw i wolności politycznych, można określać mianem obywateli? Krzysztof Trzciński, Odwrócenie perspektywy: poddany jako obywatel w monarchii absolutnej, czyli o wieloznaczności pojęć lub ich różnym rozumieniu, „Przegląd Politologiczny” 3/2004, s. 93-106.

The article provides an analysis of the European Court of Human Rights judgments in the case of Lautsi v. Italy (application no. 30814/06), also known as the Italian crucifix case. The applicant claimed that displaying crucifixes in the Italian State-school classrooms attended by her children was contrary to the principle of secularism, by which she wished to bring up her children, and therefore infringed her right to ensure their education and teaching in conformity with her religious and philosophical convictions, and (...) also breached her freedom of conviction and religion, as protected by Article 9 of the Convention. In its judgment of November 3, 2009, the seven-judge Chamber declared that there had been a violation of Article 2 (right to education) of Protocol No. 1 of the European Convention on Human Rights taken together with Article 9 (freedom of thought, conscience, and religion) of the Convention. The judgment was given unanimously and none of the judges appended a separate opinion. The Italian Government asked for the case to be referred to the Grand Chamber by virtue of Article 43 of the Convention. In the judgment of the Grand Chamber, delivered on March 18, 2011, the Court held, by fifteen votes to two (and with separate opinions of six judges), that there had been no violation of Protocol No. 1 and no violation of the Convention itself. The analysis in the article is focused on selected principal factors determining the Court's decision. It shows that the proposal for the Court to recognize secular convictions as those protected by Article 2 of Protocol No. 1 or Article 9 of the Convention has no sufficient basis in the Convention itself and in earlier Court's case-law and, even, may be considered as promotion of religious intolerance, threatening the freedom to publicly manifest a religion or belief, as guaranteed by Article 9 of the Convention. -/- Opracowanie zawiera analizę wyroków Europejskiego Trybunału, które zapadły w sprawie Soile Lautsi (app. 30814/06), zwaną „włoska sprawa krzyża” (Italian Crucifix Case). W sprawie tej skarżąca zarzucała, że okazywanie znaku krzyża w klasach włoskich szkół państwowych, do których uczęszczały jej dzieci, jest sprzeczne z zasadą sekularyzmu, zgodnie z którą chciała ona wychować swoje dzieci i dlatego stanowi naruszenie jej prawa do wychowania i nauczania zgodnego z jej religijnymi i filozoficznymi (moralnymi) przekonaniami, oraz stanowi naruszenie wolności religijnej, gwarantowanej art. 9 Konwencji. W wyroku siedmioosobowej izby ogłoszonym 3 listopada 2009 r. izba uznała naruszenie art. 2 (Prawo do nauki) Protokołu dodatkowego nr 1 do Konwencji o ochronie praw człowieka i podstawowych wolności w powiązaniu z art. 9 (Wolność myśli, sumienia i wyznania) Konwencji. Wyrok zapadł jednomyślnie i żaden z sędziów nie dołączył do wyroku swoich uwag. Rząd Włoch złożył wniosek w trybie przewidzianym art. 43 Konwencji o przekazanie sprawy do Wielkiej Izby. W wyroku Wielkiej Izby ogłoszonym 18 marca 2011 r. Trybunał uznał zdecydowaną większością głosów – 15 za wobec 2 przeciw (sześciu sędziów dołączyło swoje uwagi), że nie doszło do naruszenia ani Protokołu nr 1, ani samej Konwencji. Analizy koncentrują się na wybranych zagadnieniach, kluczowych dla argumentacji Trybunału. Analizy te pokazują, że postulowanie przez izbę uznania za prawo podmiotowe radykalnie pojętej negatywnej wolności religijnej, oraz postulowanie - tak przez izbę, jak i przez Wielką Izbę - ochrony przekonań sekularystycznych jako przekonań chronionych art. 2 Protokołu dodatkowego nr 1 lub art. 9 Konwencji, nie posiada należytego uzasadnienia ani w samej Konwencji, ani w dotychczasowym orzecznictwie Trybunału, a co więcej – może być uznane za propagowanie nietolerancji religijnej, godzącej przede wszystkim chronioną art. 9 Konwencji wolność publicznego uzewnętrzniania przekonań religijnych i filozoficznych. (shrink)