Albert Musschenga | : The central question of this article is, Are animals morally responsible for what they do? Answering this question requires a careful, step-by-step argument. In sections 1 and 2, I explain what morality is, and that having a morality means following moral rules or norms. In sections 3 and 4, I argue that some animals show not just regularities in their social behaviour, but can be rightly said to follow social norms. But are the norms they (...) follow also moral norms? In section 5, I contend, referring to the work of Shaun Nichols, that the basic moral competences or capacities are already present in nonhuman primates. Following moral rules or norms is more than just acting in accordance to these norms; it requires being motivated by moral rules. I explain, in section 6, referring to Mark Rowlands, that being capable of moral motivation does not require agency; being a moral subject is sufficient. Contrary to moral agents, moral subjects are not responsible for their behaviour. Stating that there are important similarities between animal moral behaviour and human, unconscious, automatic, habitual behaviour, I examine in section 7 whether humans are responsible for their habitual moral behaviour, and if they are, what then the grounds are for denying that moral animals are responsible for their behaviour. The answer is that humans are responsible for their habitual behaviour if they have the capacity for deliberate intervention. Although animals are capable of intervention in their habitual behaviour, they are not capable of deliberate intervention. | : La question centrale dans cet article est celle de savoir si les animaux sont moralement responsables de ce qu’ils font. Répondre à cette question nécessite une argumentation minutieuse et progressive. Dans les sections 1 et 2, j’explique ce qu’est la moralité, et qu’être doté de moralité signifie de se conformer à des règles ou à des normes morales. Dans les sections 3 et 4, je pose que certains animaux ne se contentent pas de montrer des régularités dans leur comportement social, mais qu’ils suivent aussi véritablement des normes sociales. Toutefois, les normes qu’ils suivent sont-elles morales? Dans la section 5, je prétends, en me référant aux travaux de Shaun Nichols, que les compétences ou capacités morales de base sont déjà présentes chez les primates non humains. Respecter des règles ou des normes morales est bien plus que d’agir conformément à ces normes; cela requiert d’être motivé par des règles morales. Dans la section 6, me référant à Mark Rowlands, j’explique que d’être capable de motivation morale ne nécessite pas d’être un agent moral; le fait d’être un sujet moral suffit. Contrairement aux agents moraux, les sujets moraux ne sont pas responsables de leur comportement. Affirmant qu’il y a de grandes similitudes entre le comportement moral d’un animal et le comportement inconscient, automatique et habituel d’un humain, je me penche, dans la section 7, sur la question de savoir si les humains sont responsables de leur comportement moral habituel, et si tel est le cas, sur quelle base on peut alors nier le fait que les animaux sont eux aussi responsables de leur comportement. La réponse à cette question est que les humains sont responsables de leur comportement habituel s’ils disposent d’une capacité d’intervention réfléchie, délibérée. Bien que les animaux soient capables d’intervenir dans leurs comportements habituels, ils ne peuvent le faire de manière réfléchie, délibérée. (shrink)

A presente pesquisa explora o ensaio de ontologia de Albert Camus (1913-1960), intitulado O mito de Sísifo (1942), no qual ele introduz sua teoria do absurdo, cujo propósito é questionar o sentido do mundo e da vida para o sujeito. Perguntando-se, o sujeito se depara com o sentimento de absurdo que manifesta o desejo de clareza frente a opacidade do mundo. Este sentimento é apresentado como uma experiência imediata frente ao não sentido do mundo e da vida. Uma das (...) vias que será analisada e tratada como uma resposta insuficiente para o sentimento de absurdo será o método fenomenológico proposto por Husserl que, através da intencionalidade - descrita como a experiência imediata do sujeito - é visto como uma medida que distancia o si de sua experiência. Distanciando-se da experiência, o método é compatível com uma das consequências do absurdo: a questão filosófica do suicídio. Outra consequência do absurdo será a revolta que é entendida como o que sustenta o sujeito a viver no desejo de clareza frente a irracionalidade do mundo que, posteriormente, resultará em uma Fenomenologia da Revolta. Para sustentar esta fenomenologia, será articulado a teoria do filósofo e fenomenólogo Michel Henry (1922-2002) através das suas obras L'essence de la manifestation (1963) e Fenomenología Material (1990). Nestas obras, Henry introduz o conceito de afetividade e páthos-com, que serão necessários para compreender o absurdo como uma afecção e condição de fragilidade que é compartilhada entre todos sujeitos resultando em uma intersubjetividade. Tanto a Revolta quanto o páthos-com revelam como o sujeito pode viver com o sentimento do absurdo e, desse modo, é possível afirmar a vida do si na solidão. Contudo, a conclusão presente nesta pesquisa constitui o argumento de que, pela Revolta enquanto coletividade que liga os sujeitos pela experiência absurda e pela essência constituinte da Vida, essa afirmação da vida de todos os sujeitos se torna mais forte. (shrink)

Revista Cunoașterea Științifică este o publicație trimestrială din domeniile științei și filosofiei, și domenii conexe de studiu și practică. -/- Cuprins: -/- EDITORIALE / EDITORIALS -/- Dan D. FARCAȘ Limite ale cunoașterii în cuvânt, logică, matematică și teorii Limits of knowledge in words, logic, mathematics and theories Nicolae SFETCU Cunoașterea științifică – Metodologii Scientific knowledge – Methodologies Nicolae SFETCU Știința schimbărilor climatice The science of climate change Nicolae SFETCU Știință sau pseudoștiință? Science or Pseudoscience? -/- ȘTIINȚE NATURALE / NATURAL SCIENCE (...) -/- Nicolae SFETCU Epistemologia gravitației cuantice Epistemology of Quantum Gravity Nicolae SFETCU Fabrica de apă grea Drobeta Turnu Severin: Construcția Drobeta Turnu Severin Heavy Water Plant: Construction Nicolae SFETCU Fabrica de apă grea Drobeta Turnu Severin: Funcționarea și oprirea Drobeta Turnu Severin Heavy Water Plant: Functioning and Shutting Down Albert TORMA PandemiA: Femei și polițiste Pandemia: Women and Policewomen Adrian KLEIN, Robert Neil BOYD Interacțiuni între creier, biocâmpuri și lumea fizică Interactions between the brain, the biofields, and the physical Adrian KLEIN Conectivitatea psiho-neuronală The Psycho-Neural Connectivity Nicolae SFETCU Probleme cu teoria corzilor din gravitația cuantică Problems with String Theory in Quantum Gravity -/- ȘTIINȚE SOCIALE / SOCIAL SCIENCE -/- Miriam MIRCEA Manipularea ca fenomen corelativ al puterii politice – o sinteză Manipulation as a correlative phenomenon of political power – a synthesis Daniela Georgiana GOLES, Oana Ștefania COȘA Repetabilitatea istorica a problemelor de securitate manageriale și noile cerințe in contextul economic actual The historical repeatability of managerial security issues and the new requirements in the current economic context Ionuț IORDACHE Reglementări internaționale privind falimentul International bankruptcy regulations Vlad BARBU, Ionuț IORDACHE, Adrian-Călin CUCULIS, Naciu Costin MERGEANE Rolul statului în relațiile de muncă The Role of the State in Labour Relations Tiberiu TĂNASE 24 Ianuarie, o zi cu dublă semnificație națională January 24, a day with double national significance Stan PETRESCU Iuliu Maniu – Lumini și umbre: O viață închinată Marii Uniri și propășirii României Mari Iuliu Maniu – Lights and shadows: A life devoted to the Great Union and the prosperity of Greater Romania Dumitru MAZILU Parohia în textul sfintelor canoane și în practică bisericească The parish in the text of the holy canons and in church practice Dumitru MAZILU Despre calitatea de paroh-administrator în funcționarea unei unități parohiale moderne About the quality of parish administrator in the operation of a modern parish unit Alexandra MOCANU Cultura anime în România Anime culture in Romania Alexandra MOCANU Abandonul școlar în România School dropout rate in Romania Emilian M. DOBRESCU Importanța pământurilor rare pentru economia mondială The Importance of the Rare Earths for the World Economy Nicolae SFETCU Modele ale inteligenței emoționale în cercetare și educație Models of Emotional Intelligence in Research and Education Nicolae SFETCU Aventurile lui Pinocchio – Educația The Adventures of Pinocchio – Education Dan D. FARCAȘ Câteva opinii privind etnogeneza românilor (1) Some opinions regarding the ethnogenesis of the Romanians (1) Denisa Oana PĂTRAȘCU Sancțiunile internaționale, măsură suprastatală de coerciție International sanctions, supra-state measure of coercion Tiberiu TĂNASE Puncte de vedere asupra proiectului de democratizare a Orientului Mijlociu Extins Viewpoints on the project of democratization of Middle East Extended -/- ȘTIINȚE FORMALE / FORMAL SCIENCE -/- Alida Monica Doriana BARBU Aplicații ale AI, machine learning, deep learning și big data în domeniul militar Applications of AI, machine learning, deep learning and big data in the military field Nicolae SFETCU Identitatea și inteligența artificială în Aventurile lui Pinocchio Identity and Artificial Intelligence in The Adventures of Pinocchio Sebastian BIDAȘCĂ Etica în inteligența artificială: provocări și perspective Ethics in Artificial Intelligence: Challenges and Prospects Nicolae SFETCU Măsurarea formei populației pentru înțelegerea tendințelor demografice Measuring population shape to understand demographic trends -/- FILOSOFIE / PHILOSOPHY -/- Adrian KLEIN Legea karmică – O abordare sinoptică Karmic Law – A Synoptic Approach Adrian KLEIN, Robert Neil BOYD Principiile subcuantice ale vieții și conștiinței Subquantum Principles of Life and Consciousness Silviu PETRE Pentru un realism al secolului XXI For a 21st century realism Dan D. FARCAȘ Câteva reflecții privind contactele extrasenzoriale Some reflections on extrasensory contacts Nicolae SFETCU Teorii cauzale ale referinței Causal theories of reference Nicolae SFETCU Filosofia inteligenței emoționale Philosophy of Emotional Intelligence -/- RECENZII CĂRȚI / BOOK REVIEWS -/- Traian OSTAHIE Nicolae Mavrocordat – disimulare și prudență la început de secol XVIII - Răgazurile lui Filotheu Nicolae Mavrocordat - concealment and prudence at the beginning of the 18th century - Răgazurile lui Filotheu Nicolae SFETCU Reconstrucția rațională a științei prin programe de cercetare The rational reconstruction of science through research programs Nicolae SFETCU Umanism, devenire și demiurgul în Aventurile lui Pinocchio Humanism, Becoming and the Demiurge in The Adventures of Pinocchio -/- ISSN 2971 – 9070 ISSN-L 2821 – 8086, DOI: 10.58679/CS49741. (shrink)

In this аrtiсlе, thе аuthоr fосusеs оn еluсidаting sоmе philоsоphiсаl аspесts оf intеrсulturаl соmmuniсаtiоn in thе соntеxt оf glоbаlizаtiоn оn thе bаsis оf rесоgnizing thе соntributiоns аnd limitаtiоns оf Wittgеnstеin tо thе birth оf philоsоphy. сulturе study. Thоsе philоsоphiсаl issuеs аrе: thе similаrity in thinking аnd асting оf pеоplе асrоss сulturеs; divеrsity оf сulturеs, wоrldviеws аnd wаys оf lifе. Frоm thе Mаrxist pоint оf viеw, thе аuthоr pоintеd оut аnd сritiсizеd thе limitаtiоns оf Wittgеnstеin's philоsоphiсаl соnсеptiоn; аnd аt thе sаmе (...) timе оffеr аnd еxplаin sоlutiоns tо implеmеnt intеrсulturаl соmmuniсаtiоn in thе соntеxt оf сurrеnt glоbаlizаtiоn. (shrink)

Los fenómenos del nivel intermedio de la realidad presentan unas características particulares de autoorganización sistémica, de interrelación polinivelada, de recursividad, de emergencia de nuevos «objetos» con propiedades distintas a las de los elementos que los forman, y de dinamicidad evolutiva, que necesitan probablemente la formulación de nuevas concepciones teóricas y de principios paradigmáticos distintos. A esa «complejidad» de la realidad es a lo que intenta dar respuesta adecuada lo que se ha venido llamando perspectivas o ciencias de la complejidad o (...) también pensamiento complejo. Esta aproximación adopta una manera multidimensional, integrada y dinámica de ver la realidad: el mundo está constituido por la sobreposición emergente de distintos elementos que van produciendo entrelazadamente nuevas propiedades o nuevas organizaciones a medida que se va complexificando en niveles más altos. Si tratamos lo que llamamos lenguas como si fueran objetos simples y descontextualizados, podemos avanzar en la comprensión de algunos de sus aspectos más mecánicos pero podemos ignorar totalmente sus condiciones de existencia, funcionalidad, mantenimiento, variación, cambio o desaparición. (shrink)

Bu çalışmada, bitkibilimde kullanılan bir terim olan liken kelimesine, kök anlamına sadık kalarak Türkçe yeni bir karşılık önerilmektedir. Bu önerinin mantıksal çerçevesi, Antik Yunancadan, Orta Çağ Arapçasına, Orta Çağ Latincesine ve nihayetinde de Türkçeye kadar uzanan bir yelpazede, konuya esas teşkil eden tarihî metinlere ve onların kaydedildiği elyazmalarına dayanmaktadır. Türkçe metinlerde liken terimi yerine yalaç teriminin kullanımı öneri lmektedir. Bu öneri ülkemizdeki dilbilim, onomastik ve bitkibilim uzmanlarının eleştirel dikkatine sunulmaktadır.

Les singularités de la relativité générale résultant de la résolution des équations d'Einstein ont été et font encore l'objet de nombreux débats scientifiques : existe-t-il des singularités dans l'espace-temps ou pas ? Big Bang a été une singularité initiale ? Si les singularités existent, quelle est leur ontologie ? La théorie générale de la relativité est-elle une théorie qui a montré ses limites dans ce cas ? Dans cet essai, je soutiens qu'il existe des singularités et que la théorie de (...) la relativité générale, comme toute autre théorie scientifique à l'heure actuelle, n'est pas valable pour les singularités. Toutefois, comme le pensent certains scientifiques, cela ne signifie pas pour autant qu’il doit être considéré comme obsolète. Après une brève présentation des aspects spécifiques de la théorie classique newtonienne et de la théorie de la relativité spéciale et une brève présentation de la théorie de la relativité générale, le chapitre Ontologie de la relativité générale présente les aspects ontologiques de la relativité générale. Le chapitre suivant, Singularités, est consacré à la présentation des singularités aboutissant à la relativité générale, aux aspects spécifiques des trous noirs et de l’horizon des événements, y compris le débat Big Bang en tant que singularité d’origine et aux arguments en faveur de l’existence de ces singularités. Dans l'Ontologie des singularités, je parle des possibilités d'encadrement ontologique des singularités en général et des trous noirs en particulier, de l'argument du trou mis en évidence par Einstein, et des arguments présentés par les scientifiques selon lesquels il n'y a pas de singularités et donc que la théorie générale de la relativité est dans l'impasse. Dans Conclusions, je décris et résume brièvement les arguments qui soutiennent mes vues ci-dessus. -/- TABLE: -/- Abstract Introduction - La théorie classique et la relativité restreinte - La relativité générale 1. Ontologie de la relativité générale 2. Singularités - 2.1 Trous noirs - - 2.1.1 Horizon des événements - 2.2 Big Bang - 2.3 Y a-t-il des singularités ? 3. L'ontologie des singularités - Ontologie des trous noirs - L'argument du trou - Il n'y a pas des singularités Conclusions Notes Bibliographie -/- Mots-clés : relativité générale, théorie de la relativité générale, Albert Einstein, singularités, trou noir, horizon des événements, Big Bang, cosmologie, gravité -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.28102.01606 . (shrink)

Le papier commence par une rétrospective des débats sur l'origine de la vie : le virus ou la cellule ? Le virus a besoin de la cellule pour se répliquer, mais la cellule est une forme plus évoluée à l'échelle évolutive de la vie. De plus, l'étude des virus soulève des questions conceptuelles et philosophiques pressantes sur leur nature, leur classification et leur place dans le monde biologique. Le sujet des pandémies est abordé à partir de l'existentialisme d'Albert Camus (...) et Sartre, du remplacement du rituel d'exclusion par le mécanisme disciplinaire de Michel Foucault, et de l'hypothèse Gaia, développée par James Lovelock et soutenue dans la pandémie actuelle par Bruno Latour. Les dimensions sociales des pandémies, leur lien avec le réchauffement climatique, qui a conduit à une augmentation des maladies infectieuses, et la déforestation de vastes zones, qui ont provoqué la migration des virus de leur zone d'origine (leur « réservoir ») sont mis en évidence ci-dessous. L'éthique des pandémies est abordée sous plusieurs points de vue philosophiques, dont le plus important dans une crise de telles dimensions globales est l'utilitarisme qui consiste à maximiser les bénéfices pour la société en conflit direct avec la vision ordinaire (kantienne) du respect des personnes en tant qu'individus. Après une rétrospective du virus COVID-19 qui a causé la pandémie actuelle, son cycle de vie et son histoire, avec un accent sur la philosophie de la mort, est discuté le concept de biopouvoir initialement développé par Foucault, en référence à la pratique des États modernes de contrôle des populations, et le débat généré par Giorgio Agamben qui déclare que ce qui se manifeste dans cette pandémie est la tendance croissante des États à utiliser l'état d'urgence comme un paradigme normal de gouvernement. Une autre approche intéressante et très débattue est celle générée par les travaux de Slavoj Žižek, qui déclare que la pandémie actuelle a conduit à la faillite du capitalisme « barbare » actuel, se demandant si le chemin que l'humanité empruntera est un néocommunisme. Un autre effet négatif important est la désocialisation, avec la conclusion de certains philosophes que nous ne pouvons pas exister indépendamment de nos relations avec les autres, que l'humanité d'une personne dépend de l'humanité de ceux qui l'entourent. La dernière section est consacrée à prédire à quoi ressemblera le monde après la pandémie, et il y a déjà des signes de changement de paradigme, y compris la disparition soudaine de l'idéologie du « mur » : une toux a suffi à rendre soudain impossible d'échapper à la responsabilité qui chaque individu l'a envers tous les êtres vivants pour le simple fait qu'il fait partie de ce monde et du désir d'en faire partie. Le tout est toujours impliqué en partie, car tout est, en un sens, dans tout et dans la nature il n'y a pas de régions autonomes qui font exception. La pandémie COVID-19 semble restaurer la suprématie qui appartenait autrefois à la politique. L'une des vertus du virus est sa capacité à générer une idée plus sobre de la liberté : être libre signifie faire ce qui doit être fait dans une situation précise. -/- SOMMAIRE: -/- Abstract Introduction 1 Virus 1.1 Ontologie 2 Pandémies 2.1 Dimensions sociales 2.2 Ethique 3 COVID-19 3.1 Biopolitique 3.2 Néocommunisme 3.3 Désocialisation 4 Prévisions Bibliographie -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.17905.92003 . (shrink)

On thе bаsis оf аnаlyzing thе dеvеlоpmеnt оf Viеtnаmеsе philоsоphiсаl thоught in thе еаrly twеntiеth сеntury, thе аuthоr mаkеs sоmе bаsiс оbsеrvаtiоns аs fоllоws: firstly, Viеtnаmеsе philоsоphiсаl thоught in thе еаrly twеntiеth сеntury is gоvеrnеd by histоriсаl-spесifiс mаtеriаl аnd sосiаl соnditiоns; sесоnd, thе rесеptiоn оf Mаrxist-Lеninist philоsоphy is оf spесiаl impоrtаnсе; third, thе dеvеlоpmеnt оf nаtiоnаl philоsоphiсаl thоught аt this stаgе is а prосеss оf diаlесtiсаl ассulturаtiоn; fоurth, thе mаin соntеnt оf Viеtnаmеsе philоsоphiсаl thоught in thе еаrly twеntiеth сеntury is (...) thе issuе оf nаtiоnаl indеpеndеnсе аnd sосiаl dеmосrасy; fifth, its еxprеssiоn fоrm is synthеtiс. (shrink)

On thе bаsis оf аnаlyzing thе dеvеlоpmеnt оf Viеtnаmеsе philоsоphiсаl thоught in thе еаrly twеntiеth сеntury, thе аuthоr mаkеs sоmе bаsiс оbsеrvаtiоns аs fоllоws: firstly, Viеtnаmеsе philоsоphiсаl thоught in thе еаrly twеntiеth сеntury is gоvеrnеd by histоriсаl-spесifiс mаtеriаl аnd sосiаl соnditiоns; sесоnd, thе rесеptiоn оf Mаrxist-Lеninist philоsоphy is оf spесiаl impоrtаnсе; third, thе dеvеlоpmеnt оf nаtiоnаl philоsоphiсаl thоught аt this stаgе is а prосеss оf diаlесtiсаl ассulturаtiоn; fоurth, thе mаin соntеnt оf Viеtnаmеsе philоsоphiсаl thоught in thе еаrly twеntiеth сеntury is (...) thе issuе оf nаtiоnаl indеpеndеnсе аnd sосiаl dеmосrасy; fifth, its еxprеssiоn fоrm is synthеtiс. (shrink)

Revista Cunoașterea Științifică este o publicație trimestrială din domeniile științei și filosofiei, și domenii conexe de studiu și practică. -/- Cuprins: -/- EDITORIAL Cunoașterea științifică – Metodologii, de Nicolae Sfetcu -/- ȘTIINȚE NATURALE Drobeta Turnu Severin Heavy Water Plant: Functioning and Shutting Down, de Nicolae Sfetcu Pandemia: Women and Policewomen, de Albert Torma -/- ȘTIINȚE SOCIALE Poziția statelor emergente în raport cu politica externă şi de securitate comună a Uniunii Europene, de Alexandru Cristian Parohia în textul sfintelor canoane și (...) în practică bisericească, de Dumitru Mazilu Abandonul școlar în România, de Alexandra Mocanu Despre calitatea de paroh-administrator în funcționarea unei unități parohiale moderne, de Dumitru Mazilu Anime culture in Romania, de Alexandra Mocanu -/- ȘTIINȚE FORMALE Identity and Artificial Intelligence in The Adventures of Pinocchio, de Nicolae Sfetcu -/- FILOSOFIE Teorii cauzale ale referinței, de Nicolae Sfetcu -/- RECENZII CĂRȚI Reconstrucția rațională a științei prin programe de cercetare, de Nicolae Sfetcu -/- ISSN 2821– 8086 ISSN – L 2821 – 8086, DOI: 10.58679/CS33642. (shrink)

Indagaciones Sonoras. Diálogos entre la música y pensamiento en tres movimientos, del profesor Falla Carrillo presenta tres interesantes aportaciones al respecto estructuradas en dos partes y tres movimientos. La primera parte comprende el movimiento titulado “Ideas sobre la música en el recorrido intelectual de Karl Popper". La segunda parte abarca los movimientos segundos –“Apuntes biográficos e intelectuales de Bernardo Alcedo" y tercero –"Música que piensa y cree. La 'Resurrección' de Gustav Mahler en la perspectiva de Eugenio Trías”. La obra, en (...) su conjunto, está atravesada dos cuestiones de gran relevancia. La primera de ellas es el intento de dilucidación de si, en efecto, “la música es pensamiento"; y la segunda, consecuente con la respuesta a la primera, de si, por lo tanto, se trata de "un arte que debe enseñarse y fomentarse”. (shrink)

Indagaciones Sonoras. Diálogos entre la música y pensamiento en tres movimientos, del profesor Falla Carrillo presenta tres interesantes aportaciones al respecto estructuradas en dos partes y tres movimientos. La primera parte comprende el movimiento titulado “Ideas sobre la música en el recorrido intelectual de Karl Popper". La segunda parte abarca los movimientos segundos –“Apuntes biográficos e intelectuales de Bernardo Alcedo" y tercero –"Música que piensa y cree. La 'Resurrección' de Gustav Mahler en la perspectiva de Eugenio Trías”. La obra, en (...) su conjunto, está atravesada dos cuestiones de gran relevancia. La primera de ellas es el intento de dilucidación de si, en efecto, “la música es pensamiento"; y la segunda, consecuente con la respuesta a la primera, de si, por lo tanto, se trata de "un arte que debe enseñarse y fomentarse”. (shrink)

Este documento analiza la dinámica de la economía informal en América Latina por efecto de la pandemia Covid-19, con enfoque en el sentido proyectivo de la vida. El impacto sin precedentes sobre las plazas de trabajo y las estimaciones indican que, en 2022, este flagelo disminuirá, no obstante, la economía informal representa más del 50% de los empleos de la región. La narrativa sobre el hábito económico, social, cultural y la afirmación en la conciencia de la vida como entropía negativa, (...) puede ser el nuevo axioma existencial que procure la recuperación paulatina del sentido. ¿Se podrán mantener condiciones de informalidad laboral y de precarización, aun cuando estos se han hecho más informales y precarios? A modo de respuesta, Viktor Frankl dijo una vez “Si tenemos un “por qué”, siempre encontraremos un “cómo”. Si nos sentimos libres y motivados, siempre podremos generar todos los cambios necesarios para crear una realidad mucho más noble”. (shrink)

A dialogue among statements that try to explain to each other the mechanisms and peculiarities of self-referential assertions and, particularly, of their context-dependence.

Por numerosos caminos se aprende a aceptar lo diferente y admitir su existencia, lejos de la concesión paternalista, llena de etnocentrismo soterrado. Si no como la obvia consecuencia de vivir en un mundo objetivamente plural, de costumbres y valores plurales, donde se habita en un lugar común- la tierra-, y desde donde se experimenta la variada y rica vida humana y de las demás especies. Por ello, si se brinda la oportunidad de conocer otras formas de organizar el mundo, distantes (...) a la urbe hodierna, hay que tomarla como una gran oportunidad para aprender más sobre el ser humano, ya sea como persona y comunidad. En ese sentido, Non onan shinan. Los mundos medicinales y la sabiduría de una familia shipibo-konibo (2023), de la artista Chonon Bensho (1982) y del escritor y académico Pedro Favaron (1979), se presenta como la feliz ocasión para conocer, desde la palabra escrita, el modo en que se desenvuelve el vínculo entre saberes y mundo en la cultura Shipibo-konibo. (shrink)

In this MA-thesis in applied ethics a conceptual basis or framework is examined for teaching programs in medicine to be able to enhance strengths of character, skills and virtues – clinical maturity of future healthcare professionals. Concepts of virtue ethics and human understanding are sought from Aristotle‘s rich theory of ethics and applied theories from philosophy, psychology, education and medicine over the last 50 years to construct a conceptual framework of virtue and character education. As input to that construction, a (...) multifactorial quantitative study was done in the form of a questionnaire about strengths of character among medical students and medical doctors. This research revealed those virtues and skills that participants consider most important in the character of the ideal physician and the results were compared to a similar British study of the Jubilee Centre for Character and Virtues. The comparison indicated the existence of common human ethical traits which are reflected in the strong correlation of the professionals’ choice of the most important strengths of character and their consequent ranked order, between the two countries. Other parts of this study indicate that virtues and skills merge in functional clusters during the process of decision-making and work of medical professionals aiming for good ends. However, the high frequency of perceived stress at work among Icelandic physicians is reported to partially subdue their moral character at work. In summary, from the structured concepts in the above-mentioned theories and learned outcomes from these two studies, a suggested conceptual framework for virtue and character education in medicine is presented. The major challenges to its implementation are lack of formal education in its conceptual basis among teachers and lack of reliable ways to evaluate results among students. The evidence points to the importance of virtue and character education and that nurturing teaching environment is needed in medical universities and clinical setting of healthcare facilities, for it to flourish. (shrink)

Cette étude cherche à rendre compte d’un trait particulier et pratiquement inobservé dans la fondation gadamérienne de l’herméneutique philosophique. Si l’on connaît bien le rôle du platonisme — et plus spécifiquement du dialogue platonicien — parmi les sources au sein desquelles Gadamer a puisé pour formuler le caractère dialogique du comprendre, on a rarement noté que la phénoménologie du dialogue sur laquelle s’appuie une telle fondation s’inscrivait en faux par rapport à son modèle sur un point bien précis : l’ironie, (...) qu’elle soit socratique ou platonicienne. Nous proposons ici que pour bien expliquer la relation trouble que la fondation dialogique de l’herméneutique gadamérienne entretient avec l’ironie socratico-platonicienne, il faille concevoir le platonisme de Gadamer à la lumière d’une certaine forme d’aristotélisation, par laquelle la philia et la phronêsis aristotéliciennes sont en quelque sorte projetées sur le modèle platonicien du dialogue. (shrink)

O scurtă retrospectivă a virusul COVID-19 care a cauzat actuala pandemie, a cilului său de viață și a istoriei sale. Reacții, măsuri și efecte ale pandemiei COVID-19. O prezentare a diverselor abordări filosofice, cu accent pe filosofia morții, ecopsihanaliză, și apel la filosofiile lui Sigmund Freud și Albert Camus. DOI: 10.13140/RG.2.2.17900.59528.

Unul dintre cele mai importante subiecte de dezbatere în contextul deliberărilor publice privind revizuirea Constituției a fost lansat, fără îndoială, de solicitările de revizuire a ei in sens creștin. Solicitările în discuție au fost făcute, după cum este cunoscut, de Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei în 5 martie 2013. Potrivit acestor solicitări, ar fi dezirabil ca, printre altele, noua Constituție „să facă referire la numele lui Dumnezeu”, să „sublinieze ... importanța tradiției creștine a poporului român”, să evidențieze „rolul (...) pe care Biserica Ortodoxă Română l-a avut și îl are în istoria țării” și – nu în ultimul rând – să recunoască „necesitatea predării religiei în școală.” In acest articol, explorez, în limitele spațiului pe care îl am la dispoziție, fiecare dintre aceste solicitări. Obiectivul meu fundamental este acela de a arăta că – și de a explica de ce – niciuna dintre ele nu este o solicitare „rezonabilă”. Prin aceasta înțeleg că niciuna dintre solicitările Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei nu este suficient susținută argumentativ și – mai ales – că niciuna dintre ele nu este compatibilă cu idealul unei societăți organizate și guvernate în baza unor valori precum libertatea, egalitatea și echitatea în relațiile dintre cetățeni. Ceea ce sper să arăt este, cu alte cuvinte, că, dat fiind respectul pe care îl datorăm acestor valori, România trebuie să rămână și în viitor un stat laic sau, poate mai corect spus, unul neutru din punct de vedere religios, așa cum statuează în prezent articolul 9 al Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor. Articolul precizează, reamintesc, că în România „nu există religie de stat” și că „statul este neutru față de orice credință religioasă sau ideologie atee”. (shrink)

I suoni e le immagini sembrano appartenere a due forme dell’esperienza profondamente distinte. Due registri sensoriali antitetici cui corrispondono due fenomeni accostabili, ma mai completamente unibili. Eppure si ricorre spesso all’espressione immagine sonora, che cosa si intende precisamente? Esiste un punto in cui i suoni e le immagini si appartengono reciprocamente? Può un’immagine risuonare e un suono essere anche un’immagine? Il testo cerca di rispondere a questi quesiti scavando e intarsiando una concettualizzazione dell’immagine sonora attraverso un dialogo con la semiotica, (...) la fenomenologia e la filosofia dell’arte. Arricchendosi di una riflessione sul rapporto con il pensiero, l’indagine sull’immagine sonora si declina in tre momenti distinti: il suono con un fondamento d’immagine in cui l’elemento fondante è dato dalla presenza dell’immagine nel suono; il suono e l’immagine che si equivalgono orizzontalmente fondendosi l’uno con l’altra; l’immagine con un fondamento sonoro, in cui si rintracciano presenze sonore nell’immagine visiva. (shrink)

Albert Camus, a French-Algerian writer and philosopher, is renowned for his unique contribution to the philosophical realm, particularly through his exploration of the Absurd. His philosophy is often associated with existentialism, despite his own rejection of the label. Camus’ works delve into the human condition and the search for meaning in a seemingly indifferent universe. The Absurd and the Search for Meaning At the heart of Camus’ philosophy is the concept of the Absurd, which arises from the conflict between (...) the human desire for significance, order, and clarity on one hand, and the silent, irrational, and indifferent world on the other1. This tension is a fundamental aspect of the human experience, as individuals continually seek purpose in life despite the universe’s lack of inherent meaning. Revolt as a Response to the Absurd Camus argues that the appropriate response to the Absurd is not suicide or despair, but rather revolt. This revolt is a persistent and courageous confrontation with the Absurd, and it involves a refusal to succumb to nihilism, a rejection of false hopes, and the continuous quest for meaning1. It is through this act of revolt that individuals affirm their own existence and derive a sense of personal freedom and identity. Camus’ Literary Expression of Philosophy Camus’ philosophical ideas are intricately woven into his literary works. Novels such as “The Stranger” (L’Étranger), “The Plague” (La Peste), and “The Fall” (La Chute) not only tell compelling stories but also serve as vehicles for his philosophical thought. In “The Myth of Sisyphus,” Camus uses the Greek mythological figure Sisyphus, condemned to eternally roll a boulder up a hill only for it to roll back down, as a metaphor for the human condition. Sisyphus, aware of his futile task, chooses to embrace his labor, thus embodying the spirit of revolt and finding happiness in the struggle itself. -/- . (shrink)

„Strategia noastră a fost de a gândi un text util pentru profesori, dar de a-l scrie mai ales pentru studenți. Etica este interesantă cu precădere atunci când pune în joc intuiții morale sau valori diferite și când ne confruntăm cu dileme în care decizia nu este evidentă, iar dezacordul este rezonabil. Prin urmare, am încercat să ne ferim pe cât a fost posibil de verdicte și de simpla enumerare a unor interdicții. Veți observa că, de cele mai multe ori, exercițiile (...) și temele de discuție nu au soluții impuse. Nu pentru că autorii manualului nu ar adera la anumite soluții (poate nu la aceleași!), ci pentru că ni s-a părut mult mai importantă conturarea problemelor. Dilemele și întrebările deschise generează dezbateri și prilejuiesc reflecție. Sentințele, pe de altă parte, tind să ucidă discuția și să prilejuiască mai curând reacții de îmbrățișare sau de respingere vehementă. Dacă vom ajunge, în comunitățile noastre profesionale și în societate, să vorbim mai mult unii cu alții și mai puțin unii la alții, vom fi făcut probabil un pas major în direcția corectă pentru dezvoltarea unei atitudini morale.” (Autorii). (shrink)

La signification est un phénomène social qui ne peut être compris de manière satisfaisante que par rapport à deux entités duales : une communauté et un langage. Elle se manifeste dans la sphère publique en tant que réponse discriminative à un stimulus sémiotique, c'est-à-dire en tant que réaction typique à un stimulus vicariant (qui rend possibles les expériences indirectes). Les modèles ou les schémas d’action sémiotique émergent de la conformité générale des membres d’une communauté à certaines conventions de langage. Si (...) les réactions à un stimulus semblent contingentes ou complètement imprédictibles, on peut en déduire qu’aucune signification n’a été (re)produite. Les significations ne sont pas de propriétés des signes et ne sont pas déterminées causalement par ceux-ci. Par conséquent, elles ne peuvent pas être transférées d’une personne à l’autre en même temps que la transmission des stimuli sémiotiques. Lorsque les membres d’une communauté font l’effort de se conformer – en tant qu’agents rationnels normaux – aux conventions linguistiques en vigueur, ils (re)créent le significations à un niveau syntactique, sémantique et pragmatique, aussi bien au niveau du langage qu’au niveau du métalangage. De plus, ayant en vue les circonstances de la communication, ils préfèrent un certain degré de socialisation des significations véhiculées ; ce degré est situé entre le niveau strictement personnel des idiosyncrasies et le niveau conformiste des significations standardisées. Les communicateurs performants essaient d’éviter les deux extrêmes à la fois, étant suffisamment coopérants pour renforcer les conventions de langage existantes, qui rendent possibles les conventions de langage existantes, tout en rendant possible la compréhension ; en même temps, ils sont suffisamment hétérodoxes pour se rapporter à des significations qui stimulent leur ouverture, leur curiosité et leur flexibilité. (shrink)

Dans cette contribution, j'examinerai l'argument qui renvoie dos à dos le théisme et l'athéisme et qui structure la présentation de l'alternative que constitue le Dieu à venir. N'étant ni adhérant, ni sympathisant du réalisme spéculatif, je ne proposerai pourtant pas de critique externe de la philosophie de la religion proposée par Meillassoux. De manière heuristique, je vais tenir pour acquis Après la finitude et je montrerai ce qui me semble être les faiblesses de l'argument, critiques rendant finalement peu crédible l'affirmation (...) que peut encore venir un Dieu qui ne serait ni le Dieu métaphysique, ni le Dieu du sentiment religieux. Pour cela, je vais reprendre le dilemme spectral (Meillassoux) et discuter la cohérence du concept de Dieu à venir ainsi que sa pertinence pour résoudre le dilemme. Il apparaitra alors que si l'on admet la contingence absolue, on ne peut croire raisonnablement en un Dieu, même à venir. D'où le désespoir absolu. (shrink)

L’Intelligenza Artificiale Generativa (IAG) pone sfide inedite all’educazione universitaria. Dalla definizione dei contenuti alla valutazione delle prove e alla determinazione delle modalità di esame, questo nuovo e potente strumento inaugura una stagione di cambiamenti su cui è urgente riflettere. La tecnologia contribuisce da sempre a dare forma al lavoro didattico, il quale evolve anche alla luce delle opportunità e dei rischi che essa introduce. Come far sì che l’evoluzione stimolata dall’IAG sia felice, ovvero serva i valori e gli obiettivi della (...) didattica e delle persone che la vivono? Ne ho discusso con alcuni colleghi dell’Unità di Studi META del Politecnico di Milano – docenti impegnati a vario titolo in corsi di carattere filosofico e sociale rivolti a studenti di formazione tecnica. (shrink)

L’obiettivo di questa bibliografia tematica, tuttavia, è quello di fornire al lettore una panoramica, sintetica ma informativa, sull’evoluzione dell’epistemologia delle virtù nell’arco di quasi quattro decenni. La selezione dei testi che verranno menzionati in questa bibliografia tematica tenta, per quanto possibile, di rispettare lo sviluppo cronologico dell’epistemologia delle virtù. Tuttavia, il criterio che ho scelto di adottare per la classificazione di queste opere è primariamente tematico: dopo una prima sezione dedicata alle origini dell’epistemologia delle virtù, verranno indicati alcuni testi che (...) rappresentano gli sviluppi teorici fondamentali—o, a mio avviso, meglio riusciti—di questa corrente, alla luce delle critiche che le sono state via via rivolte con il passare del tempo. Infine, nella terza e ultima sezione saranno proposti alcuni lavori che indicano i nuovi orizzonti della ricerca nell’epistemologia delle virtù e le sue possibili implicazioni in altri ambiti filosofici. Come si può facilmente immaginare, la selezione dei testi è frutto di una scelta, motivata ma comunque opinabile, ed è dettata da limiti di spazio. Pertanto, questa bibliografia tematica non può avere né l’ambizione di mettere tutti d’accordo, né la pretesa di essere completa. Il miglior auspicio è, piuttosto, che queste brevi considerazioni possano suscitare l’interesse del lettore e invitarlo ad approfondire lo studio dell’epistemologia delle virtù nelle maniere che questi riterrà più opportuno. (shrink)

Lucrările în care Pr. Dumitru Stăniloae analizează spiritualitatea românească, fie că este vorba de cele din perioada interbelică sau de cele de dinainte şi după 1989, reprezintă încercări ale marelui teolog, o voce respectate în toate mediile culturale din ţară şi străinătate, de a schiţa caracteristicile esenţiale ale poporului român şi drumul pe care acesta trebuie să-l urmeze în cadrul noilor structuri europene fără a-şi pierde identitatea culturală şi spirituală. Ideile Pr. Stăniloae trebuie analizate în această direcţie şi comparate cu (...) ale altor gânditori din perioadele în care a fost tratată tema elementelor specifice româneşti care să facă posibilă viaţa acestui popor într-un mediu de multe ori ostil. Pe de altă parte, gândirea teologului român se dovedeşte a fi unitară, ideile formulate în perioada de tinereţe fiind preluate şi amplificate structural la vârsta maturităţii. Însemnările Pr. Stăniloae referitoare la satul românesc pot fi extinse asupra tuturor caracteristicilor spirituale naţionale, reprezentând cheia de înţelegere a perspectivei marelui teolog: „Se cuvine să vedem spiritualitatea satului românesc aşa cum a fost trăită în tot cursul istoriei poporului român, spre a încuraja persistarea în ea, împotriva ispitelor influenţelor străine care ameninţă să ne desfiinţeze ca neam cu propria noastră fiinţă”. (shrink)

Whether Albert Camus’s “existentialist” thought expresses an “ethics” is a subject of disagreement among commentators. Yet, there can be no reading of Camus’s philosophical and literary works without recognizing that he was engaged in the post-WW2 period with two basic questions: How must we think? What must we do? If his thought presents us with an ethics, even if not systematic, it seems to be present in his ideas of “remaking” both man and world that are central to his (...) The Myth of Sisyphus and The Rebel. Curiously, however, this apparent recommendation is ambiguous for the fact that while Camus proposes as much he does so “comme si,” i.e., form a perspective of “as if.” A clarification of this qualification is presented here in the light of the fact that Camus rejects any nihilist project that countenances either suicide or murder. Thereby one may argue that Camus indeed has an ethics that remains pertinent to today. (shrink)

Une brève revue de la vie et de l’autobiographie spirituelle du mystique américain unique Adi Da (Franklin Jones). L’autocollant sur la couverture de certaines éditions dit «L’autobiographie spirituelle la plus profonde de tous les temps» et cela pourrait bien être vrai. Je suis dans mes 70 ans et j’ai lu de nombreux livres de professeurs spirituels et de spiritualité, et c’est l’un des plus grands. Certes, il est by loin le compte le plus complet et le plus clair du processus (...) d’illumination que j’ai jamais vu. Même si vous n’avez aucun intérêt du tout dans le plus fascinant de tous les processus psychologiques humains, c’est un document étonnant qui révèle beaucoup sur la religion, le yoga et la psychologie humaine et sonde les profondeurs et les limites des possibilités humaines. Je le décris en détail et je compare son enseignement à celui du mystique indien contemporain Osho. Ceux qui souhaitent un cadre complet à jour pour le comportement humain de la vue moderne de deux systeme peuvent consulter mon livre 'The Logical Structure of Philosophy, Psychology, Mind and Language in Ludwig Wittgenstein and John Searle' 2nd ed (2019). Ceux qui s’intéressent à plus de mes écrits peuvent voir «Talking Monkeys --Philosophie, Psychologie, Science, Religion et Politique sur une planète condamnée --Articles et revues 2006-2019 3e ed (2019) et Suicidal Utopian Delusions in the 21st Century 4th ed (2019) et autres. (shrink)

Romanzo filosofico sui generis, la cui struttura narrativa viene tessuta da racconti interconnessi, sempre pieni di intense passioni da mettere in discussione non solo i limiti tra fantasia e fatto, ma la nozione stessa di realtà. Suo denso tessuto psicologico è vividamente simbolico e tocca aspetti davvero profondi dell'esistenza umana. Il titolo è un riferimento alla "Civetta di Minerva" del filosofo tedesco GW Hegel, su cui lui afferma che solo quando le civiltà si avvicinano al loro decadimento finale, alla loro (...) agonia, può la filosofia dire qualcosa di sostanziale sulla loro storia, dal fatto che loro più profonde verità solo si lasciono catturare durante l'uscita da scena quando viene il loro "crepuscolo", cioè solo come tarda retrospettiva. (shrink)

Ce chapitre est consacré à l'impartialité conçue comme une propriété des jugements moraux. Un jugement est impartial, au sens pertinent, si et seulement si son auteur y souscrirait même s’il n’occupait pas la position qu’il occupe actuellement. Les jugements moraux se doivent d'être impartiaux en ce sens en vertu de leur universalisabilité, c'est-à-dire en vertu du fait qu'ils impliquent des jugements identique pour tous les cas identiques quant à leurs propriétés universelles.

Lucrările în care Pr. Dumitru Stăniloae analizează spiritualitatea românească, fie că este vorba de cele din perioada interbelică sau de cele de dinainte şi după 1989, reprezintă încercări ale marelui teolog, o voce respectate în toate mediile culturale din ţară şi străinătate, de a schiţa caracteristicile esenţiale ale poporului român şi drumul pe care acesta trebuie să-l urmeze în cadrul noilor structuri europene fără a-şi pierde identitatea culturală şi spirituală. Ideile Pr. Stăniloae trebuie analizate în această direcţie şi comparate cu (...) ale altor gânditori din perioadele în care a fost tratată tema elementelor specifice româneşti care să facă posibilă viaţa acestui popor într-un mediu de multe ori ostil. Pe de altă parte, gândirea teologului român se dovedeşte a fi unitară, ideile formulate în perioada de tinereţe fiind preluate şi amplificate structural la vârsta maturităţii. Însemnările Pr. Stăniloae referitoare la satul românesc pot fi extinse asupra tuturor caracteristicilor spirituale naţionale, reprezentând cheia de înţelegere a perspectivei marelui teolog: „Se cuvine să vedem spiritualitatea satului românesc aşa cum a fost trăită în tot cursul istoriei poporului român, spre a încuraja persistarea în ea, împotriva ispitelor influenţelor străine care ameninţă să ne desfiinţeze ca neam cu propria noastră fiinţă”. (shrink)

Une preuve est pure si, en gros, elle ne réfère dans son développement qu’à ce qui est « proche » de, ou « intrinsèque » à l’énoncé à prouver. L’infinité des nombres premiers, un théorème classique de l’arithmétique, est un cas d’étude particulièrement riche pour les recherches philosophiques sur la pureté. Deux preuves différentes de ce résultat sont ici considérées, à savoir la preuve euclidienne classique et une preuve « topologique » plus récente proposée par Furstenberg. D’un point de vue (...) naïf, il semblerait que la première soit pure et la seconde impure. Des objections à cette vue naïve sont ici considérées et réfutées. Concernant la preuve euclidienne, la question relève de la logique, notamment de la définissabilité arithmétique de l’addition en termes de successeur et de divisibilité telle que démontrée par Julia Robinson, tandis qu’en ce qui concerne la preuve topologique, la question relève de la sémantique, notamment pour tout ce qui touche au problème de savoir ce qui est « inclus » dans le contenu d’énoncés particuliers.A proof is pure, roughly, if it draws only on what is « close » or « intrinsic » to the statement being proved. The infinitude of prime numbers, a classical theorem of arithmetic, is a rich case study for philosophical investigation of purity. Two different proofs of this result are considered, namely the classical Euclidean proof and a more recent « topological » proof by Furstenberg. Naively the former would seem to be pure and the latter to be impure. Objections to these naive views are considered and met. In the case of the former the issue rests on logical matters, specifically the arithmetic definability of addition in terms of successor and divisibility shown by Julia Robinson, while in the case of the latter the issue rests on semantic matters, specifically with respect to what is « contained » in the content of particular statements. (shrink)

L’humanité est devenue facteur d’évolution au niveau planétaire. En complexifiant toujours plus les modalités de ses relations avec l’environnement, elle pense trouver dans la science l’outil principal de son développement et en définitive de sa survie. La science, en effet, est un système d’acquisition de connaissances qui génère une interprétation systématique et rationnelle du monde naturel ethumain, jamais définitive et en renouvellement continu. En tant qu’explication rationnelle des phénomènes naturels et sociaux, elle nous permet de raffiner sans cesse la compréhension (...) de notre place et notre rôle dans le monde. Au vu des enjeux inhérents à l’exploitation des acquis scientifiques et de leurs conséquences sur la vie des populations humaines et sur les équilibres biosphériques, continuer à imaginer que les scientifiques vivent isolés dans une sorte de tour d’ivoire de la connaissance, éloignée de l’agitationde la πόλις, signifie ignorer que la responsabilité sociale est consubstantielle à l’activité de la science. Un scientifique ne vit pas dans un vacuum social, il est porteur de valeurs sociales dans la sphère scientifique. En même temps, il véhicule dans la sphère sociale des valeurs qui découlent de son activité. Si, d’une part, son rôle est celui de développer des connaissances qui soient à la fin du processus d’enquête scientifique exemptes de la marque de la subjectivité, d’autre part, pendant ce processus les valeurs s’affrontent en laissant le dernier mot aux tests expérimentaux et observationnels propres à la méthode scientifique. En dernière analyse, ce sera la réalité phénoménologique qui tranchera vis-à-vis des multiples modèles et constructions épistémiques, plus ou moins imprégnés de valeurs, soumis par l’ensemble de la communauté scientifique. La Conférence générale de l’Organisation des Nations-Unies pour l’éducation, la science et la culture (UNESCO), réunie à Paris en 1974, a adopté la Recommandation concernant la condition des chercheurs scientifiques, où ont été définis normes et principes pouvant servir de guide pour optimiser l’activité de recherche et les conditions de sa mise en place. Au vu de la complexité toujours croissante des relations entre la science et la société, la Commission nationale française pour l’UNESCO (CNFU) a été consultée sur la mise à jour de la Recommandation en focalisant son attention sur la question de la responsabilité morale des scientifiques dans l’exercice de leur profession. (shrink)

Il problema di determinare quali siano i fondamenti dell’etica si riflette direttamente sul dibattito tra le principali etiche normative che si è arricchito, in tempi molto recenti, della teoria morale detta “esemplarista”, proposta da Linda Zagzebski, voce illustre nel panorama della filosofia morale, della conoscenza e della religione analitiche. L’esemplarismo, come ogni altra teoria morale fondazionalista, ha a cuore la questione del fondamento, ma si distingue dalle classiche teorie fondazionaliste sfidando l’idea che tale fondamento possa essere un concetto. Infatti, Zagzebski (...) non fonda la sua teoria su uno dei concetti morali fondamentali (bene, virtù, atto giusto), bensì fa derivare la definizione di tali concetti dall’individuazione di un esemplare morale in “questa o quella” persona. In altre parole, l’esemplarismo trova la sua fondazione non-concettuale in quei soggetti che ammiriamo per la loro eccezionalità morale. Questo contributo intende fornire una breve analisi della proposta esemplarista suddivisa in due parti: nella prima parte, ricostruirò i lineamenti essenziali dell’esemplarismo tentando di definire chi sia l’esemplare e quale sia la struttura portante della teoria esemplarista; la seconda parte, invece, includerà una breve critica della proposta di Zagzebski e alcune riflessioni sui vantaggi e le prospettive di ricerca che essa apre. (shrink)

L’article interroge successivement l’éthique intellectuelle centrée sur les vertus et défendue par Roger Pouivet et celle centrée sur les normes rationnelles de la croyance défendue par Pascal Engel. En plus de thèmes propres à chaque éthique, on insistera sur la confrontation métaphysique au naturalisme ainsi que sur le possible caractère tragique de l’éthique intellectuelle. Ces exigences intellectuelles risquent de mener à des formes de mélancolie ou de misanthropie, sauf si l’éthique intellectuelle est solidement associée à une espérance religieuse ou rationnelle (...) qui n’est peut-être pas vraiment compatible avec ces mêmes exigences. (shrink)

Qu’est-ce qui justifie des normes comme « Tu ne tueras point » ou «Nul ne peut être soumis à la torture »? -/- C’est autour de cette question fondamentale que se sont constituées les trois grandes théories morales : l’éthique des vertus (inspirée d’Aristote), l’éthique des devoirs (mise en forme par Kant) et l’éthique des conséquences (matrice de l’utilitarisme). Qu’est-ce qui distingue ces trois approches ? Y a-t-il des raisons décisives d’en préférer une ? -/- Dans ce livre, Ruwen Ogien (...) et Christine Tappolet montrent que, pour trancher ce débat, il faut clarifier les deux concepts-clés de l’éthique et analyser leurs relations : les normes (qui posent des obligations, des interdictions, des permissions) et les valeurs (qui disent ce qui est bien ou désirable). -/- Ils proposent une hypothèse simple, mais iconoclaste : si pour justifier les normes, il faut nécessairement faire appel à des valeurs, c’est que, contre Kant et Aristote, il faut être conséquentialiste. (shrink)

Con il presente lavoro l'A. si propone di dimostrare che l'introduzione nel lessico tecnico latino di materia, come traduzione di hyle, è antecedente al De inventione ciceroniano e al De rerum natura di Lucrezio, i primi testi a presentare questa innovazione nei campi rispettivamente della retorica e della filosofia. Dall'esame dei passi più significativi delle due opere, tra quelli in cui compare materia, e da considerazioni esterne ai testi stessi, si ricava, a giudizio dell'A., che il termine venne utilizzato come (...) parte integrante de/lessico tecnico preesistente, poiché mancano quegli elementi che accompagnano una neoformazione semantica alla sua prima comparsa certificandone, esplicitamente o implicitamente, la valenza traslata. (shrink)

Après un examen des emplois antérieurs du terme « pseudotechnologie », une définition est proposée : « Une pseudotechnologie est une technologie présumée, irrémédiablement dysfonctionnelle pour l’usage auquel elle est destinée, puisqu’elle est basée sur des principes de construction qui ne peuvent pas être mis en œuvre ». La relation entre la pseudotechnologie et la pseudoscience est examinée, tout comme la relation entre la pseudotechnologie et le concept beaucoup plus faible de malfonction technologique. Une explication est proposée de la raison (...) pour laquelle la pseudotechnologie est beaucoup plus rarement mentionnée que la pseudoscience : le dysfonctionnement d’une technologie se manifeste généralement au moment de son utilisation, tandis que le dysfonctionnement d’une science est généralement plus difficile à établir. (shrink)

En urbanisme, l’approche phénoménologique permet de se pencher sur l’expérience de l’individu et, plus précisément, sur le rapport que celui-ci entretient avec son milieu de vie. Cette approche permet de concevoir des milieux de vie mieux adaptés aux besoins et aux expectatives des individus et suppose des démarches d’aménagement qui accordent un rôle important au citoyen. Toutefois, si l’approche phénoménologique est couramment utilisée dans le cadre de travaux théoriques, elle est difficilement adoptée sur le terrain, en dépit de son utilité (...) et des justifications que l’on peut donner à son utilisation au plan éthique. Dans le présent article, nous explorons les raisons d’une telle disparité en levant le voile sur une double difficulté : difficulté professionnelle, d’une part, à dépasser le modèle déterministe du rapport personne–environnement ; diffi- culté scientifique, d’autre part, à ancrer la production de connaissances dans les processus de transformation du milieu de vie. (shrink)

Creștinismul reprezintă una din cele trei mari religii monoteiste ale lumii ca număr de aderenți, aflându-se cu mult înaintea iudaismului și islamului, născându-se, istoricește vorbind, în prima jumătate a secolului I, când un mic grup de evrei palestinieni l-au identificat pe Mesia cu nimeni altul decât Isus Hristos din Nazaret. De-a lungul a două milenii de existență, creștinismul a evoluat și s-a extins în lume pe spații largi fiind, totodată, însoțit de stări de tensiune, crize, războaie religioase, schisme și conflicte (...) de natură teologică, fapt ce a avut drept consecință apariția mai multor biserici distincte. (shrink)

Este artigo visa mapear como Marcel Mauss (no que concerne às questões da Dádiva e da Teoria da Reciprocidade) foi absorvido por Paul Veyne no que circunda dois estudos de casos: o primeiro deles sendo a noção de “Evergetismo”, trabalhada em “Le pain et le cirque: sociologie historique d'un pluralisme politique”; e o segundo deles a noção de “Imagem de si”, construída por Veyne para fazer uma “crítica”(conceito agora reformulado de modo positivo e não vingativo) à leitura do “cuidado de (...) si” na antiguidade trabalhada por Michel Foucault. O texto base para esse movimento de dádiva entre Veyne e Foucault é a conferência proferida alguns anos após sua morte do arqueólogo:" L'individu atteint au coeur par la puissance publique”. (shrink)

Récemment savamment rééditée, la contribution qu’Alexandre Kojève offrit à Alexandre Koyré pour son septantième anniversaire s’attache à soutenir, de manière « beaucoup moins canularesque qu’elle ne paraît l’être à première vue », une affirmation que les «procédures historiennes» ne permettraient pas d’énoncer : si les Grecs n’ont pas développé la physique mathématique alors que les savants du XVIe siècle, au premier rang desquels Nicolas Copernic, ont réussi à la faire émerger, c’est parce que les premiers étaient païens alors que les (...) seconds étaient spécifiquement chrétiens ! Seuls ces derniers, grâce au dogme de l’Incarnation, ont en effet été aptes à réussir l’universalisation de l’approche mathématique du monde. N’hésitant pas à lire cette contribution tel qu’il s’avère qu’elle a été lue, c’est-à-dire indépendamment de l’œuvre kojévienne et de sa mise en œuvre d’une «histoire raisonnée», cet article analyse les deux principales sources d’inspiration de ladite thèse, à savoir Pierre Duhem et Alexandre Koyré ; retrace la réception historique de cette contribution ; relève toutes les objections qui, à cette occasion, lui furent adressées ; et, finalement, formule quelques objections supplémentaires. Les lecteurs qui souhaiteront bénéficier de la réédition de ce texte kojévien pour le moins provocateur devraient ainsi être à même de déterminer le degré de crédibilité qu’il convient de lui accorder. * * * Having recently been expertly republished, the contribution that Alexandre Kojève offered to Alexandre Koyré for his seventieth birthday served to support, in a manner that was in fact “much less playful than it initially appeared to be”, a claim that “historical procedures” had suppressed: if the Greeks failed to develop mathematical physics where the scholars of the 16th century, the foremost of whom being Nicolas Copernicus, succeeded, then it must be due to the fact that the former were pagans while the latter were specifically Christian! Only the latter, by virtue of the doctrine of Incarnation, were deemed capable of achieving the universalisation of the mathematical approach to the world. Focussed on interpreting this contribution as it was intended to be read, in other words independently of Kojève’s work and its implementation of a “rational history”, this article endeavours to: analyse the two main sources of inspiration for the aforementioned theory, namely Pierre Duhem and Alexandre Koyré; trace the historical reception of this contribution; highlight all of the objections that it was subject to at the time; and, lastly, formulate a few additional objections. Those readers wishing to make the most of the reissue of this rather provocative Kojèvian text should thus be in a position to determine the degree of credibility that it should be afforded. (shrink)

"Sisifo e l'Assurdo, o della vita innocente", in AA. VV, Albert Camus. L'eredità di un pensatore scomodo, a cura di "Filosofia e Nuovi Sentieri".

Afin d’échapper au dilemme de la fondation, Karen Bennett a proposé une thèse selon laquelle la relation de fondation serait superinterne, c’est-à-dire qu’elle reposerait entièrement sur la nature du relatum de gauche. Si cette approche peut de prime abord sembler particulièrement convaincante en raison de sa simplicité et de son élégance, un examen plus minutieux révèle toutefois d’importantes difficultés. Dans cet article, j’élabore de nombreuses critiques contre la thèse de la superinternalité qui s’avère moins intuitive qu’elle ne le laisse paraître. (...) Je considère ensuite l’alternative que représente la sémantique métaphysique développée par Ted Sider. (shrink)

La relativité générale permet les singularités et nous devons comprendre l'ontologie si nous voulons comprendre la nature de l'espace et du temps dans l'univers d'aujourd'hui. Bien que certains physiciens pensent que les singularités indiquent un échec de la relativité générale, d'autres pensent que les singularités ouvrent un nouvel horizon dans la cosmologie, avec de réels phénomènes physiques pouvant contribuer à un progrès profond dans notre compréhension du monde. DOI: 10.13140/RG.2.2.24491.18728 .

Una din cele mai disputate controverse privind prioritatea unor descoperiri științifice este cea privind legea gravitației universale, între Isaac Newton și Robert Hooke. În acest eseu extind o lucrare mai veche pe aceeași temă, ”Isaac Newton vs. Robert Hooke în legea gravitației universale”. Hooke l-a acuzat pe Newton de plagiat, preluându-i ideile exprimate în lucrările anterioare. În această lucrare încerc să arăt, pe baza unor analize anterioare, că ambii oameni de știință au greșit: Robert Hooke pentru că teoria sa nu (...) era în fond decât idei care nu s-ar fi materializat niciodată fără suportul matematic al lui Isaac Newton; iar acesta din urmă a greșit nerecunoscând niciun merit al lui Hooke în elaborarea teoriei gravitației. Mai mult, după moartea lui Hooke și preluarea prezidenției Societății Regale, Newton a înlăturat orice urmă din instituție a fostului președinte, Robert Hooke. De asemenea, La negarea contribuției lui Hooke a contribuit și statutul său social ”inferior”, fiind poreclit de contemporani ”mecanicul”, spre deosebire de Sir Isaac Newton cel nobil. Pentru aceasta detaliez acuzațiile și argumentele fiecăreia dintre părți, și cum a fost percepută această dispută de către contemporanii celor doi. Finalizez lucrarea cu concluziile desprinse din cuprins. (shrink)

This paper tries to understand how three medieval philosophers (Roger Bacon, Albert the Great and John Buridan) developed the idea of a special logic for ethics, taking into account Aristotle's thesis according to which ethics does not need theoretical syllogisms and uses a special kind of scientific reasoning. If rhetoric is a good candidate, we find three different readings of this approach and then three different theories of ethical reasoning.

La première préface à l’Histoire de la folie est un texte riche qui propose une conception originale de la culture : celle-ci se définirait non par ce qu’elle affirme, mais par ce qu’elle rejette. Or, s’il existe une littérature secondaire qui en fait mention, la préface n’est presque jamais traitée pour elle-même. Nous pensons pourtant qu’en plus d’offrir une conception de la culture, elle permet de penser l’œuvre et la folie à travers une certaine confrontation, à savoir celle entre la (...) dialectique et le tragique. C’est en suivant cette confrontation, voulue par Foucault, que nous dégagerons les points forts de la préface. On se demandera, enfin, si Foucault, dans ce texte, dispose des moyens pour mener la véritable confrontation des « dialectiques de l’histoire » ou si, comme le pensait Derrida, il ne s’agit que d’une contestation de l’ordre rationnel. (shrink)